Copil rămân…

Copilărie, zbor de fluturi,
Gingaşă floare de migdal,
Îmi ninge-n gând cu începuturi,
Şi amintiri fără egal... 

Copilărie, joc şi zâmbet,
De-atâtea ori am încercat
Să mă opresc din al meu umblet,
În fermecatul tău palat... 

Şi am bătut cu dor la poartă,
Te-am implorat să mă primeşti,
Visând să fiu uitat de soartă
În lumea-ți plină de poveşti... 

Dar n-ai răspuns, copilărie,
Şi mi-am văzut apoi de drum,
Privind 'napoi cu nostalgie,
Cum visu-mi piere ca un fum... 

Se scurge timpul fără vină,
Iar eu, mereu copil rămân,
Privind cu jind, ca-ntr-o vitrină,
Spre-acelaşi mult dorit tărâm. 

M-am agățat de-un colț de lună,
Urcând încet pe-al vieții drum...
Dar glasul tău şi azi răsună
Din paginile de album...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s