Că te-am iubit, îmi cer iertare

Te-am întâlnit azi-noapte-n vis,
Tot hoinărind la întâmplare...
Păşind la braț prin paradis,
Eu ți-am furat o-mbrățişare.
Dar zorii clipa mi-au ucis,
Şi-s condamnat la renunțare... 

Cu glas duios, mi-ai spus că pleci,
Şi te-ai pierdut în nemurire...
Eu am rămas cu ochii reci,
Pătruns de greaua despărțire...
Iar fermecatele poteci
Îmi sunt de-acum doar amintire. 

Să nu mă cerți dacă mi-e dor, 
Şi mă gândesc mereu la tine...
Sunt doar un simplu călător,
Purtat de-un nor spre zări senine,
Şi-n vis adesea mă strecor,
Un leac să-mi fii printre suspine. 

Te văd cum urci pe-acelaşi drum,
Iar inima îmi bate tare...
Şi-aş vrea să-ți spun, dar nu ştiu cum,
Că mi-eşti balsam şi alinare.
Sunt vinovat! Dar vin acum,
Că te-am iubit, să-mi cer iertare! 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s