Mi-e bine…

Cerul coboară albastru-n fântână,
În apa rece lumina-şi fărâmă...
Sorb din răcoarea ce-ajunge la mine.
Mi-e bine. 

Stau în tăcere, cu buze-nsetate,
Se-ntorc din drum amintiri exilate,
Cu palme de suflet vadra s-o-ncline
Spre mine. 

Cumpăna vremii îşi leagănă dorul
Şi din adânc izvorăşte fiorul,
Tremură zarea-n culori opaline,
Mi-e bine. 

Simt cum se-ntinde o oază cerească,
Din inimă seceta să-mi răpească
Şi-acelaşi refren în gând îmi revine:
Mi-e bine. 

Pe drumul ce suie spre vechea fântână,
Adesea mă-ntorc cu tăcerea de mână
Şi-un dulce venin îmi aleargă prin vine...
Mi-e bine. 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s