In memoriam (tatălui meu)

Azi m-am întors pe drumul de-altădată,
Cu sufletul cuprins de nostalgie,
La ceas târziu, pe-o lacrimă purtată,
De versul ce-mpleteai cu măiestrie... 

Mi-e-aşa de dor... dar totul e tăcere,
Condeiul tău demult a amuțit
Şi-aud din depărtări, ca o părere,
Ecou de poezie-n asfințit... 

Păstrez în gând şi-n inimă sculptată,
Ca pe-o comoară, amintirea-ți vie,
Nici zilele, nici anii n-or să poată
Să-ți stingă glasul, dor să nu-mi mai fie...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s