E-atâta toamnă…

M-am prins în vals cu toamna prin parcul plin de frunze
Ce-aleargă-n ritm agonic sub bolta plumburie.
Amurgul se coboară printre şoptiri de muze,
C-un tainic vers de seară pe-o lacrimă târzie... 

Mă-ntorc tăcut pe-aleea fântânilor, prin timpuri,
S-ascult din nou ecoul izvoarelor departe...
Şi-o tristă simfonie ascunsă-ntre-anotimpuri,
Îmi picură în suflet melancolii deşarte. 

Un cânt suav de greieri ca un ecou de flaut,
Îmi leagănă nesomnul cu dulcea lui magie...
Printre-alungite umbre, poteci spre vis îmi caut,
Când miezul nopții bate iar luna întârzie. 

Potop de bogăție a-nveşmântat grădina,
Cu ale toamnei rochii-n culori de fantezie
Şi-mi pare că-ntre neguri s-a rătăcit lumina,
Purtându-mi dimineața în trena-i brumărie. 

În sufletu-mi e ploaie, plâng strune de vioară,
M-aşteaptă-o altă toamnă sub ramuri întristate,
Pe-un colț de cer stau îngeri veghind cu ochi de ceară,
Să-mi risipească norii şi gândurile toate... 

A-mbătrânit pădurea, s-a-ntors rugina-n vie,
Din tot ce-a fost odată lumină şi culoare,
Mi-a mai rămas arama din frunza străvezie,
Ce am strivit-o-n palmă, fără să ştiu c-o doare. 

E-atâta toamnă-n juru-mi, nici fluturi nu mai zboară,
Amurgul sângerează, clepsidra e pustie,
În piept suspină-n taină eterna primăvară 
Ce-nmugureşte-n mine un dor de veşnicie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s