Acolo…

Acolo unde murmură izvorul
Şi printre stânci coboară neînfrânt,
În valea unde lăcrimează dorul,
Pe firul ierbii legănat de vânt... 

Acolo unde-n lunca solitară,
Pândește luna dintr-un cer senin 
Şi-acelaşi cânt de nai şi de vioară
Se-aude-n al pământului suspin...
Acolo unde codrii goi oftează Când rândunelele în zbor se duc, Când rând pe rând cocorii emigrează Şi se usucă frunzele de nuc...
Acolo unde-s toamne-mbelşugate Iar primăverile nicicând nu mor Şi iarna ninge ca în basm prin sate Iar cerul verii n-are niciun nor... Acolo unde marea-şi cheamă valul Să mângâie nisipul iar şi iar Şi Dunărea îmbrățişează malul Urmându-şi tainic drumul milenar... Carpații-şi pun cununi de flori pe creste Şi sunt păstori cu turme la păscut, Acolo e-un tărâm ca de poveste, Acolo-i țara-n care m-am născut...

4 gânduri despre „Acolo…”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s