Am obosit

Pe cerul meu plâng norii cu amar,
Şi-n suflet bat furtunile-n rafale,
În picuri de-ntuneric iar şi iar,
Pelinul vieții-mi curge în pocale.

Cu fiecare-amurg întârziat, 
O lacrimă albastră se prelinge
Să-mbrățişeze-al inimii oftat
Şi-al gândului frământ ce nu se stinge.

Am încetat de mult să mai visez,
S-au strâns în piept oceane de durere...
În palma sorții azi m-abandonez,
Îngenuncheat, căci nu mai am putere.

2 gânduri despre „Am obosit”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s