De-atâta primăvară

Au înflorit castanii la-nceput de mai 
Şi-s parcă mai frumoşi ca niciodată...
Aleile iubirii par un colț de rai,
Când ramu-şi cerne floarea-nmiresmată.

Şi ninge iară cu petale de cais,
Cu flori desculțe, despletite-n soare,
Lalele, crini, bujori, narcise, ca-ntr-un vis,
Se prind în vals sub adieri uşoare.

Ca un ecou purtat în strune de viori,
Se-aude-un cântec de privighetoare
Şi freamătă zefirul, tandru, de cu zori...
E vremea când salcâmii dau în floare.

În părul meu de calde vânturi răvăşit,
Am prins un fir plăpând de lăcrămioară
Şi simt adânc cum bate inima în piept
De-atâta cânt şi-atâta primăvară...

Mi-am adunat cândva din flori de liliac,
În suflet, un poem despre lumină...
Când primăverile se risipesc şi tac,
De alb şi violet mi-e viața plină.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s