Atrasă de forma urmelor lăsate pe nisip în nopți ruinate, luna se rostogoleşte uşor desăvârşindu-şi lumina. În spaima mării care se revoltă, nedumerite valuri nu ştiu în grabă încotro s-apuce strigând frământate de vânt. Dar răsăritul zilei liniştea aduce. Acum din nou e pace. Adâncul tace.
Violeta Andrei Stoicescu 