Pagină de autor

Linişte

E-o linişte deplină astă seară, O linişte cum n-a mai fost de mult… Eşarfe roşii, de amurg, coboară Şi-n mine-a amuțit orice tumult. Bătrânul Rin îşi poartă către mare Povestea între-apus şi răsărit… Şi în oglinzi de ape curgătoare, Se unduiesc fâşii de cer topit. Desculțe, printre trestii ascuțite, Alunecă-n… Citește în continuare Linişte

Înfrățire

Ca aripa de înger mi-s frunzele în zbor, Când mă atinge tandru a toamnei despletire… Sunt doină nesfârşită tot fremătând a dor… Iar tu, un pumn de tină… tânjind la nemurire. Eu țin pe umeri cerul cu-albastru-i infinit Şi port pe brațe raza fierbinte de la soare, Din umbre-nlănțuite, sub… Citește în continuare Înfrățire

Azinoapte

Azinoapte am deschis fereastra larg, Voiam s-ating luceferii cu mâna… Dar sprijinită pe un vechi catarg, Mă urmărea cu ochi de ceară, Luna. Eu m-am oprit privind atent la ea, Se legăna uşor în pas cu marea… Şi m-am retras tiptil după perdea, Tot încercând să îmi ascund mirarea. Pe… Citește în continuare Azinoapte

Înserare

Lumina se stinge-n buchete de jar, Sub falduri de-albastru ce-nvăluie zarea… Tresare din somn un timid felinar, Pe-un cântec de greieri ce cheamă-nserarea. Se-anină luceferi pe-un capăt de cer, Zefirul îmi mângâie tâmpla-ntr-o doară, Când luna pândeşte din tainic ungher, Ca negura nopții să nu mă mai doară. Şi umbra… Citește în continuare Înserare

Pe prag de gând

Eu port în suflet o povesteŞi-n piept îmi toarce-un dor flămând De tot ce-a fost şi nu mai este…Dar mă opresc din când în cândS-ascult al vremii freamăt blând,Pe prag de gând. Mi-e inima un cânt de liră,Mi-e gândul pasăre în zbor…Când vântul aripa-şi răsfiră,M-atinge-n taină c-un fiorŞi-n poala serii… Citește în continuare Pe prag de gând

Inocență

Mă-ntreb şi azi, de unde vine ploaia? De ce plâng norii-n ceas de asfințit? Sau cum îşi stinge soarele văpaia Când îşi întoarce fața spre zenit? Cine-a pictat pe zare curcubeul? Cine-a-mbrăcat câmpia în culori? De ce e-albastru şi nu verde cerul? Sau cum stă roua-n palma unei flori? Cum… Citește în continuare Inocență

Rugă

La ceas târziu, îngenuncheat, Ajuns la margini de genune Cu sufletul împovărat, Nevrednic, gol şi-nsingurat, Mă-ntorc la Tine-n rugăciune. Zdrobit, mă plec sub crucea Ta Şi stau tăcut, în aşteptare… Să-mi faci un semn, să-mi spui cumva Că sângele-Ți, la Golgota, A scris şi-n dreptul meu: „Iertare”. Tu ştii c-aş… Citește în continuare Rugă

Mărturisire

Cu poezia am crescut odată Şi-n universul ei mă regăsesc, Cuprind în suflet veşnicia toată La ceas târziu, când muzele sosesc… Cuvinte plămădite-n călimară, Se-ngemănează-n gândul nerostit, Ca mai apoi în vers să îmi răsară, Când bate miezul nopţii… desluşit. Plutind pe-un colț de-albastră reverie, Tăcerile din mine se topesc…… Citește în continuare Mărturisire

Am obosit

Pe cerul meu plâng norii cu amar, Şi-n suflet bat furtunile-n rafale, În picuri de-ntuneric iar şi iar, Pelinul vieții-mi curge în pocale. Cu fiecare-amurg întârziat, O lacrimă albastră se prelinge Să-mbrățişeze-al inimii oftat Şi-al gândului frământ ce nu se stinge. Am încetat de mult să mai visez, S-au strâns… Citește în continuare Am obosit

Zbor fără aripi

Aş vrea să zbor, dar aripile-mi par străine, Mi-e dor de-al cerului albastru nesfârşit, De roua dimineților diamantine, De trilul vesel care… parc-a amuțit. Aş vrea să mai ascult a vântului şoptire, În zbor înalt spre înapoi… spre început, Să mă aşez din nou pe-un colț de nemurire… Mai dă-mi… Citește în continuare Zbor fără aripi

Fii lumină!

Ai fost creat să fii lumină, Chiar mâna Lui te-a modelat… Şi-n bietul bulgăre de tină, Un strop de viață a suflat. Ai fost creat să fii lumină, Dar… Şarpele te-a înşelat Şi-ai părăsit acea Grădină, Cu sufletul îngenuncheat. Ai fost creat să fii lumină, În bezna nopții,-un felinar, Când… Citește în continuare Fii lumină!

Rayos de luz

Estoy en el filo yacente del silencio, cuando detrás de la noche irrumpen los rayos de luz, abriéndo camino al amanecer, en un… de vida derroche. El cielo cambia de colores, colando esperanzas en el… sin barrer sendero de mi deambular hacia ninguna parte, como un despistado viajero. Abarco el… Citește în continuare Rayos de luz

Soy

Soy un destello de luz que mana del fuego astral, Soy ánfora de barro con alma soñadora, Una gota perdida en una inmensa ola del mar… Y en el universo, una pequeña nube voladora. Soy polvo de estrellas caídas en pecado, Un grito mudo del pensamiento errante, Soy sueño, en… Citește în continuare Soy

Pe-un prag de vis

„Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde” Să-mi picure pe rană balsam şi alinare… Eu o cuprind tăcută, în palme şovăinde Şi ca pe-o nestemată, mi-o prind la cingătoare. Pe-un prag de vis coboară în noaptea-mi fără stele, Cu-mbrățişări de suflet, o blândă adiere, Îndepărtând amarul şi dorurile… Citește în continuare Pe-un prag de vis

Fericire

Mi-e sufletul un trandafir în floare, Un colț de cer albastru, cristalin, O aripă întinsă către zare, În zbor spre-un răsărit diamantin. Şi mă inundă-un dor nebun de viaţă Ce-mi poartă gândul dincolo de nori, Să stau pe-un colț senin de dimineață, Precum stă roua-n palma unei flori. Mi-e inima… Citește în continuare Fericire

Te-aş îmbrățişa

Păstrez ca pe-o comoară-n inima-mi durută, O ultimă scrisoare ce mi-ai scris cândva… Sub lacrima ce-obrazul astăzi mi-l sărută, Nerepetate clipe trec prin fața mea… Şi te-ntâlnesc din nou pe-un colț de neuitare, Pe-aceeaşi bancă, unde timpul s-a oprit… Imaginea din suflet prinde iar să zboare, Spre-aleile pe care paşii-au… Citește în continuare Te-aş îmbrățişa

Târziu

Se lasă înserarea… şi fremătând se-aude„Cum vântul farmă ramuri zvârlindu-le-n ferești”M-aşez la gura sobei, sub pleoapa iernii crudeŞi mă cufund, în taină, în lumea cu poveşti… Pe tâmpla-mi obosită, o şoaptă necuminte, Îmbrățişând tăcerea din gândul nerostit, Mă poartă pe aleea cu doruri troienite Şi ninge peste suflet… şi ninge… Citește în continuare Târziu

Eminesciană

Bate-un vânt de poezie dinspre lacul cel albastruIar în luciul apei line, se-oglindeşte-acelaşi astru…Mai suspină câte-un nufăr legănat pe-un vers de seară,Amintindu-şi de poetul ce-i zâmbea odinioară. Printre ramuri desfrunzite se ridică blânda lună,Dinspre zarea-ntunecată, singuratic, cornul sună…Şi bolnav de necuvinte, trist şi fremătând a jale,Codru-şi toarce-a lui poveste-n taină,… Citește în continuare Eminesciană

A mai trecut un an

Se-ngemănează norii-n depărtare,Adie dinspre-apus un vânt polar,Se scurge timpul fără ezitare,E iarnă-n desfrunzitul calendar. De-o vreme parc-a început să doarăCând orologiul bate desluşit…Nisipul din clepsidră tot coboarăŞi ninge peste suflet viscolit. A mai trecut un an spre veşnicie,Ca o părere-n noapte-a dispărutŞi a apus în fald de nostalgieIar mâine o… Citește în continuare A mai trecut un an

Noapte de vis

Era o noapte plină de mister… Fulgi albi de nea-ncepuseră să cadă Şi îngerii cântau un lerui ler, Căci se-ntrupase-a cerului plămadă. Frânturi de amintiri, încet doinind, Cu glasul lor îndeamnă la visare… Printre nămeți adie-un vechi colind, Zburând cu vestea pe la fiecare. Pornind la drum cu pas neliniştit,… Citește în continuare Noapte de vis

Veniți cu noi la iesle!

E liniște și-aproape s-a-nnoptat,Păstorii stau de veghe pe câmpie…Dinspre coline-un zvon neaşteptat,Răsună ca o dulce melodie… Pe cer sunt stele mii ce strălucesc,Iar îngerii tot urcă și coboarăŞi magii către staul se grăbesc,Cu vestea ce pământul înconjoară. E-o noapte cum nicicând nu s-a văzut…În Betleem, în ieslea cea săracă,Mântuitorul lumii… Citește în continuare Veniți cu noi la iesle!

Te-aş colinda

Te-aş colinda în prag de sărbătoare, Cu dalbe flori şi-un altfel de Crăciun… Când peste-a inimii însingurare, Ninge şoptit în seara de Ajun… Se-aude dinspre ieri, ca o părere, Un vechi colind în grai nepământesc, Cu flori de gheață ninge peste ere Şi-n gând atâtea doruri năvălesc… Te-aş colinda în… Citește în continuare Te-aş colinda

Sfârşit de toamnă

Peste covorul frunzelor căzute, Călcâiul toamnei poartă-aceeaşi veste… Hoinare nostalgii mocnesc durute, Dintre apuse file de poveste… Coboară-un foşnet rece dinspre munte, Se-apleacă norii-n falduri argintate, Lăsând în urma lor zăpezi cărunte Şi flori de gheață, prin grădini, sculptate. În palma frunzei încă mai suspină Un ultim vers ‘nainte de… Citește în continuare Sfârşit de toamnă

Acolo…

Acolo unde murmură izvorul Şi printre stânci coboară neînfrânt, În valea unde lăcrimează dorul, Pe firul ierbii legănat de vânt… Acolo unde-n lunca solitară, Pândește luna dintr-un cer senin Şi-acelaşi cânt de nai şi de vioară Se-aude-n al pământului suspin… Acolo unde codrii goi oftează Când rândunelele în zbor se… Citește în continuare Acolo…

Resemnare

Scade ziua în clepsidră într-un ritm halucinant, Umbre reci, misterioase-şi plimbă pasul nonşalant, Cad secundele ucise sub a timpului arcadă Şi prin fața mea, tăcute, se perindă-n cavalcadă. Şi tot bat şi bat în mine clopote cu glasul stins, Dangătul prelung se frânge în albastrul necuprins Iar pe tâmpla-ncărunțită se… Citește în continuare Resemnare

În poala-nserării

Păşind pe covor de lumini selenare, Târziul coboară-n cascade de-albastru. Clipesc prin unghere, timid, felinare Şi-n poala-nserării mijeşte un astru. Cresc umbre-alungite în foşnet de şoapte Şi-un dangăt prelung, frânt sub negura deasă, Dispare-n neant pe-o felie de noapte, Când luna tresare din vis, somnoroasă. Cad cioburi de gând peste… Citește în continuare În poala-nserării

Renaştem din poeme

Zburăm cu albe aripi înspre galaxii, Tot rătăcind purtați prin lumi boeme, Cu gândul legănat de-albastre insomnii, Ce-şi picură amarul în poeme. Şoptiri de suflet toarnă în taină din abis, Prin călimări, silabele rămase, Când muza reapare între somn şi vis, Înveşmântată-n straie de mătase… Suntem doar abur risipit în… Citește în continuare Renaştem din poeme

Am fost…

Am fost bob firav de rouă strâns în palma unei flori, Lacrimă întârziată pe sub geană uneori, Între vis şi împlinire am fost semn de întrebare Şi mi-am aninat dorința printre stele căzătoare. Am fost fulger de lumină într-un fald de curcubeu, Puful alb de păpădie spulberat instantaneu, Am fost… Citește în continuare Am fost…

Sunt

Sunt licăr de lumină scurs din soare, Sunt vas de lut cu suflet visător, Un strop pierdut într-un talaz de mare, În Univers sunt doar un fir de nor. Sunt pulbere de stele căzătoare, Sunt bob de rouă-n palma unei flori, O şoaptă rătăcind la întâmplare, Sunt un ecou în… Citește în continuare Sunt

Ascultă marea!

Nu doarme valul încă Şi marea nu mai tace, Sub negura adâncă Ce-n falduri se desface. Plâng crestele-nspumate, Catargele se frâng, Plâng albatroşi departe, Când nori de plumb se strâng. Şi-n noaptea-ntunecată, Cu unduiri stângace, O barcă-ntârziată, În zbucium se complace. La margini de genune, Lovit de stânci, talazul, Se… Citește în continuare Ascultă marea!

Cioburi de suflet

Peste zidurile de marmură ale nopții, se înalță o aripă de lumină, desenând un palid rotocol pe bolta senină. Hoinărind spre neunde, m-am oprit să-mi odihnesc neliniştea pe țărmul însingurat al mării. În poala unui val, Luna îşi leagănă nesomnul sub şoptirile albastre ale întunericului. Din căuşul palmei desculțe, sorb… Citește în continuare Cioburi de suflet

Regina nopții

Lunecând pe bolta-albastră, M-a surprins aseară Luna… Contemplând-o la fereastră, I-am făcut uşor cu mâna. S-a oprit cu gestu-i candid, Să-mi arunce o privire Şi-am zărit pe chipu-i palid, O timită licărire. Cufundată în visare, Am poftit-o-aici, la cină, Aş fi vrut să se coboare Pe o rază de lumină.… Citește în continuare Regina nopții

Atâta dor…

Atâta dor Am adunat, Rătăcitor Şi-nsingurat… Atâta dor Neliniştit, Sfâşietor, Arzând mocnit… Atâta dor, Un dor aprins, Stăruitor, În lacrimi stins… Atâta dor Nestăvilit, Ca un izvor Neobosit… Atâta dor În nopți pustii, Purtat în zbor Spre galaxii… M-atinge-n taină un fior Şi-n Carul Mare mă strecor Cu aripă de… Citește în continuare Atâta dor…

Ecoul silabei

Uneori îmi descalț sufletul să umble tiptil pe nisipul cald al viselor printre urme şi umbre… M-aşez pe-un colț de reverie s-ascult ecoul ce desparte tăcerea-n silabe… Mi-aştern un pat din doruri, şi mă-nvelesc cu rime-n culori de fantezie ce curg apoi în slove pe coala de hârtie… Uneori îmi… Citește în continuare Ecoul silabei

E toamnă peste toamna mea

Pe-al nopții cer cu gene plumbuite, Mi-agăț dorința într-un colț de stea. Înrourate, clipele cernite, Îmbătrânesc lumini sub pleoapa-mi grea. A-ncărunțit culoarea în petale, Copacii-şi plâng destinul amurgit, Când toamna-şi toarnă mirul în pocale, Şi-a ei savoare-n suflet desfrunzit. Se ceartă vântul cu-ale serii umbre, Foşnind în trena-i falduri brumării,… Citește în continuare E toamnă peste toamna mea

În ceasul crizantemelor târzii

Uşoare umbre cresc dezlănțuite, Septembrie aproape a trecut… În filmul mut al toamnei răzvrătite, Hoinare nostalgii mocnesc durut. Octombrie aprinde-n lampioane, Prin reci unghere, palide lumini… Şi plâng cărările de paşi orfane, Îngenuncheată-i frunza în grădini. Am naufragiat pe-un vers de seară, În ceasul crizantemelor târzii, Ucise sub a timpului… Citește în continuare În ceasul crizantemelor târzii

Din două aripi…

Din două aripi, zbor cuminte Ce-mbrățişează necuprinsul, Să poarte spre-mplinire visul Păstrat în suflet de părinte… Din două aripi, zbor spre soare, Născut din dorul de lumină În suflet fraged, fără vină, Nemărginirea să măsoare… Din două aripi, zbor spre stele, Țesut cu fir de nemurire, Un zbor înalt, fără… Citește în continuare Din două aripi…

E-atâta toamnă…

M-am prins în vals cu toamna prin parcul plin de frunze Ce-aleargă-n ritm agonic sub bolta plumburie. Amurgul se coboară printre şoptiri de muze, C-un tainic vers de seară pe-o lacrimă târzie… Mă-ntorc tăcut pe-aleea fântânilor, prin timpuri, S-ascult din nou ecoul izvoarelor departe… Şi-o tristă simfonie ascunsă-ntre-anotimpuri, Îmi picură… Citește în continuare E-atâta toamnă…

Constatare

Pe-un colț uitat de lume mi-am aşezat cuminte, La umbra fericirii, între real şi vis, Grădina mea cu doruri şi visuri ne-mplinite Să-mi înflorească-n cale c-un nou destin, rescris. Şi i-am pavat aleea cu stropi de reverie, I-am agățat deasupra albastrul necuprins, Să nu-mi mai pară bolta anostă, cenuşie, Pe… Citește în continuare Constatare

Zâmbeşte!

Întoarce-ți fața către soare, Când sufletul ți-e desfrunzit, Mai lasă zâmbetul să zboare Şi peste visul ne-mplinit! Zâmbeşte când e-n suflet pace Dar şi în vreme de război! Un zâmbet poate să împace Furtuni năpraznice, în noi. Atinge-mi inima c-un zâmbet, Chiar dacă trist şi singur eşti, Cu ochii grei… Citește în continuare Zâmbeşte!

Andante

Dimineți cu voal de ceață Peste-al cerului senin, Plâng desculțe prin fâneață, Anotimpul în declin. De pe bolta plumburie, Curge lin pe portativ, În acord de rapsodie, Toamna, la superlativ. Cu alai de bogăție Şi arome prin grădini, S-au întors strugurii-n vie, Cu podoabe de ciorchini. Un andante, lin, valsează… Citește în continuare Andante

Între noapte şi zi

Pe un colț de noapte-albastră, Ferecată-n lumea-i lină, Şade-n cer, deasupra noastră, Nemişcată, Luna plină. Poartă straie de lumină Iar privirea ei măiastră, Strălucind diamantină, Îmi pătrunde prin fereastră. Din felia mea de lume, Înspre alte zări celeste, Printre stropi de-argint şi brume, Mă strecor ca-ntr-o poveste. Un ecou prelung… Citește în continuare Între noapte şi zi

Dilemă

Ori e nouă, ori e şase, Nu mai înțeleg nimic! Chiar am dubii serioase Dar… să judecăm un pic… Eu aş spune că e nouă… Însă tu, un şase vezi, Când părerile sunt două, Pentru care să pledezi?! Şase, nouă, şase, nouă, Nici nu ştii ce să mai crezi, Când… Citește în continuare Dilemă

Mi-e toamnă

Ca un râu de nostalgie curge-a toamnei simfonie, Invocând pe portative doruri şi melancolie… Vântul poartă pe alei frunze arămii-n spirale, În grădină-s pomii goi, cântă greierii a jale. Norii-şi scutură cenuşa de pe bolta plumburie, Peste codrul care-şi plimbă mândru trena ruginie… Singuratic, plânge-un dor pe la cuiburile goale,… Citește în continuare Mi-e toamnă

Dialog poetic

Am întâlnit pe-un colț de vis Un suflet poezie O clipă doar am coincis, C-aşa a fost să fie… (Violeta Andrei Stoicescu) O clipă ne-am îmbrățișat, În regăsiri de suflet, Poemele ne-au mângâiat Al chipurilor zâmbet… (Daniela Konovală) A fost de-ajuns în lutu-acest’ Să-ți întâlnesc privirea! Noi una suntem, gând… Citește în continuare Dialog poetic

Nostalgie

Dansează frunzele cu vântul Şi-un freamăt lin coboară, Copacii-şi leapădă veşmântul Către sfârşit de vară. Cu adieri de nostalgie Alt anotimp se-arată, Să-şi poarte trena ruginie Sub zarea-nlăcrimată. Se-mbracă-n strai de plumb seninul, Când norii se adună, Să toarne din potir preaplinul Şi fulgeră… şi tună… Se-adună holdele-n grânare Din… Citește în continuare Nostalgie

Foşnet de toamnă

Pierdute ca-ntr-un zbor de fluturi, Dansează frunzele-nsetate De-un tainic dor de libertate, Printre-anotimpuri. Pe-acorduri triste de vioară Şi cânt de greieri în surdină, Se-ascunde verdele-n rugină, E toamnă-afară. Coboară bruma-n pas cu zorii Iar codru-şi murmură povestea, Cu foşnet lin aleargă vestea… Se duc cocorii. E-atâta dor şi nostalgie În… Citește în continuare Foşnet de toamnă

Contraste

Călătorim prin lumea de contraste, Cu bucurii, amaruri, suferinți, Ne regăsim prin timp şi spații vaste, Pe drumul ce-l urmăm cu paşi cuminți. Prin labirint de neguri şi lumină, Prin văi adânci, pe culmi de neatins, Trecutul şi prezentul se îmbină Cu ere-ndepărtate, ce s-au stins… Atraşi de noi tărâmuri… Citește în continuare Contraste

Ferestre de suflet

Mi-e sufletul fereastră către cer În care se-oglindeşte-n zori seninul… Chiar dacă noaptea-n straie de mister, Îmi mai umbreşte uneori destinul. Mi-e sufletul fereastră către cer, În care bat furtuni când dorul doare, Când pasul rătăcit şi prea stingher, Se poticneşte-adesea pe cărare… Mi-e sufletul fereastră către cer, Prin care… Citește în continuare Ferestre de suflet

De ziua mea

De ziua mea nu-mi fac cadou nimic, Mi-ajung doar câteva petale de visare, Un vers de poezie îmi dedic Şi-adaug în grădina vieții înc-o floare. Cu-acelaşi suflet tandru de copil Mă poartă pasul pe a timpului cărare… A mai trecut un an… aşa, tiptil Dar vine altul, cu o nouă… Citește în continuare De ziua mea

Oraşul nufăr

Gondolier, mai spune-mi, mai spune-mi iar povestea Despre oraşul nufăr pe ape de cristal, Pictează-mi-l pe suflet, să duc cu mine vestea Despre-un tărâm cu punți şi măşti de carnaval… Sub un balcon se-aude, când seara lin coboară, O veche melodie a unui trubadur Ce-nvăluie tăcerea-n acorduri de vioară Şi-aşterne… Citește în continuare Oraşul nufăr

Gând rebel

Într-o lume prea grăbită, De tumult învăluită, Mă opresc din vreme-n vreme Să ascult cum vântul geme… Gânduri mii se zbat în minte, Toarnă şoapte în cuvinte Şi le-alungă-n veşnicie Îmbrăcate-n fantezie. Hoinărind la întâmplare Se amestecă în zare Şi pornesc la pas cu visul, Străbătând întreg abisul. Dar deodată… Citește în continuare Gând rebel

Ploaie de vară

Arşița verii, Glasul tăcerii… Cheamă spre seară Ploaia de vară. Raza de soare Cu resemnare Se pierde-n zare În grabă mare… Natura-i toată Încețoşată… Norii se-adună, Deodată tună, Fulgere albe Se prind în salbe. În depărtare, Sub frământare, Un val de mare Stă în picioare. Vântul aleargă, Urma să-i şteargă… Citește în continuare Ploaie de vară

Mi-e bine…

Cerul coboară albastru-n fântână, În apa rece lumina-şi fărâmă… Sorb din răcoarea ce-ajunge la mine. Mi-e bine. Stau în tăcere, cu buze-nsetate, Se-ntorc din drum amintiri exilate, Cu palme de suflet vadra s-o-ncline Spre mine. Cumpăna vremii îşi leagănă dorul Şi din adânc izvorăşte fiorul, Tremură zarea-n culori opaline, Mi-e… Citește în continuare Mi-e bine…

Nelinişte

Sunt valul înspumat pe-o mare-albastră, Tot legănat de vremuri în unduiri retard, Tresar când luna-mi bate în fereastră… Printre-amintiri cernite, bătrâne raze ard. Mi-e sufletul ca bolta în furtună, Un freamăt îmi strecoară prea dulci fiori în gând… Te văd zâmbind, păşim sub clar de lună, Prin labirint de noapte,… Citește în continuare Nelinişte

Regăsire

În poarta casei mele văd copilăria… Pe vechiul drum mă-ntorc cu-atâta dor, Mi-aştern în poezie astăzi nostalgia Şi-n lumea-i fermecată mă strecor. Cu paşi rătăcitori mergând tăcut şi-alene, M-am tot pierdut pe cale printre spini Şi m-am trezit cu roua zorilor pe gene, Pe banca din grădină, printre crini. Atâtea… Citește în continuare Regăsire

Dezamăgire

Stau la fereastră şi privesc tăcut în noapte… În sufletu-mi e-o linişte ca-n vreme de război… Dezamăgire, dor aprins, singurătate, Alunecă pe lacrimi din ochii-mi trişti şi goi… Iubirea mea ți-am dăruit-o ca pe-o floare, Crezând c-ai s-o sădeşti pe-un colț de infinit, Ca să devină mai apoi nemuritoare, Dar… Citește în continuare Dezamăgire

Peregrin peste timp

Se scurge-ncet, cu nepăsare timpul,Târziul îşi coboară privirea spre zenit,Şi-a mai rămas un dram din anotimpulCe-şi scutură mirajul, de vreme-ncărunțit. Minutele aleargă în tăcere,Clepsidra-şi plânge-n taină destinul amurgit,Cerşind o biată clipă printre ere,Din visul care piere-n iluzii risipit… Nu te opri nicicând din alergare,În cale să îți ningă cu file… Citește în continuare Peregrin peste timp

Vine vara, vine!

Foşnet verde, freamăt lin, Zumzet de albine, Cer albastru, cristalin, Cu priviri senine… Spic cu bobul auriu, Mângâiat de soare, Vals în mov şi vioriu, De cireşe-amare… Apă rece de izvor, Dulce melodie, Strop de nor răcoritor, Lacrimă târzie… Lungi vacanțe la bunici, Joc şi sărbătoare, Păsări, gâze, licurici, Dans… Citește în continuare Vine vara, vine!

Spune-mi, inimă!

Spune-mi, inimă, de ce… crezi că tu le ştii pe toate… De ce-mi ții captive-n piept simțăminte exilate… Spune-mi, inimă, de ce lăcrimezi când dorul doare… Şi în nopți târzii te-ascunzi pe tărâmuri de visare… Spune-mi, inimă, de ce îmi zâmbeşti cu nonşalanță, Înclinând sub paşi de plumb a destinului… Citește în continuare Spune-mi, inimă!

Nostalgii

Ai luat cu tine bucuria Şi ai plecat spre nicăieri, Lăsând în urmă nostalgia, În şoapte smulse din tăceri. Mi-e sufletul pustiu şi plânge, Sunt pasăre cu zborul frânt… Pe-o lacrimă-n priviri mi-ajunge Valsând, al inimii frământ… Ai luat cu tine amintirea, Credeam c-ai să revii cândva, Să-mi pui în… Citește în continuare Nostalgii

Copil rămân…

Copilărie, zbor de fluturi, Gingaşă floare de migdal, Îmi ninge-n gând cu începuturi, Şi amintiri fără egal… Copilărie, joc şi zâmbet, De-atâtea ori am încercat Să mă opresc din al meu umblet, În fermecatul tău palat… Şi am bătut cu dor la poartă, Te-am implorat să mă primeşti, Visând să… Citește în continuare Copil rămân…

Rătăciri

Atunci când drumul pare lung și umbre negre-n calea ta se lasă, când norii grei ți-ascund lumini de curcubeu, și nici nu mai găseşti cărarea de întors prin ceața deasă… Când prea departe pasul tău s-a rătăcit în noapte, și tot alergi spre necuprins să-ți împleteşti poteci din şoapte, ascultă-ți… Citește în continuare Rătăciri

Nemărginire

Sub greutatea viselor cerul se surpă cu stele cu tot. Mă strecor în luminişul speranțelor suspendate între dorințe şi-mpliniri, în nerăbdarea de a găsi înțelesul ascuns al iubirii. Iluzii coapte se deşiră în tăcere pe potecile obosite de umblet. Întunericul muşcă din rotocolul lunii, în timp ce pleoapele zilei sorb… Citește în continuare Nemărginire

Exil pe-un strop de fericire

În orice om se-ascunde un dram de fericire, Nescrisă melodie pe-al vieții portativ, O flacără nestinsă ascunsă-n nemurire, Poveste împletită la superlativ. Învolburate gânduri se-amestecă-n tăcere, Şi se topesc în visuri născute-n nopți târzii, Prind aripi dintr-odată şi pier ca o părere, Plutind apoi departe, printre galaxii… Îmi ninge lin… Citește în continuare Exil pe-un strop de fericire

Încarc…

Something went wrong. Please refresh the page and/or try again.