Eminesciană
Bate-un vânt de poezie dinspre lacul cel albastruIar în luciul apei line, se-oglindeşte-acelaşi astru…Mai suspină câte-un nufăr legănat pe-un vers de seară,Amintindu-şi de poetul ce-i zâmbea odinioară. Printre ramuri desfrunzite se ridică blânda lună,Dinspre zarea-ntunecată, singuratic, cornul sună…Şi bolnav de necuvinte, trist şi fremătând a jale,Codru-şi toarce-a lui poveste-n taină,… Citește în continuare Eminesciană
A mai trecut un an
Se-ngemănează norii-n depărtare,Adie dinspre-apus un vânt polar,Se scurge timpul fără ezitare,E iarnă-n desfrunzitul calendar. De-o vreme parc-a început să doarăCând orologiul bate desluşit…Nisipul din clepsidră tot coboarăŞi ninge peste suflet viscolit. A mai trecut un an spre veşnicie,Ca o părere-n noapte-a dispărutŞi a apus în fald de nostalgieIar mâine o… Citește în continuare A mai trecut un an
Zi colindă, zi mai tare!
Zi colindă, zi mai tare,Să mai ningă c-o strigare,Ca în ceas de sărbătoare,Să uităm de tot ce doare! Zi colindă, zi mai tare,Mai rămâi cu o urare,Pentru anul care-apare,Cu noi file-n calendare! Zi colindă, zi mai tare,Să se-audă-n depărtare,C-am scăpat de izolareŞi de-atâta-nsingurare! Zi colindă, zi mai tare,Să răsune-ntreaga zare,Iar… Citește în continuare Zi colindă, zi mai tare!
Noapte de vis
Era o noapte plină de mister… Fulgi albi de nea-ncepuseră să cadă Şi îngerii cântau un lerui ler, Căci se-ntrupase-a cerului plămadă. Frânturi de amintiri, încet doinind, Cu glasul lor îndeamnă la visare… Printre nămeți adie-un vechi colind, Zburând cu vestea pe la fiecare. Pornind la drum cu pas neliniştit,… Citește în continuare Noapte de vis
Veniți cu noi la iesle!
E liniște și-aproape s-a-nnoptat,Păstorii stau de veghe pe câmpie…Dinspre coline-un zvon neaşteptat,Răsună ca o dulce melodie… Pe cer sunt stele mii ce strălucesc,Iar îngerii tot urcă și coboarăŞi magii către staul se grăbesc,Cu vestea ce pământul înconjoară. E-o noapte cum nicicând nu s-a văzut…În Betleem, în ieslea cea săracă,Mântuitorul lumii… Citește în continuare Veniți cu noi la iesle!
Te-aş colinda
Te-aş colinda în prag de sărbătoare, Cu dalbe flori şi-un altfel de Crăciun… Când peste-a inimii însingurare, Ninge şoptit în seara de Ajun… Se-aude dinspre ieri, ca o părere, Un vechi colind în grai nepământesc, Cu flori de gheață ninge peste ere Şi-n gând atâtea doruri năvălesc… Te-aş colinda în… Citește în continuare Te-aş colinda
Sfârşit de toamnă
Peste covorul frunzelor căzute, Călcâiul toamnei poartă-aceeaşi veste… Hoinare nostalgii mocnesc durute, Dintre apuse file de poveste… Coboară-un foşnet rece dinspre munte, Se-apleacă norii-n falduri argintate, Lăsând în urma lor zăpezi cărunte Şi flori de gheață, prin grădini, sculptate. În palma frunzei încă mai suspină Un ultim vers ‘nainte de… Citește în continuare Sfârşit de toamnă
Acolo…
Acolo unde murmură izvorul Şi printre stânci coboară neînfrânt, În valea unde lăcrimează dorul, Pe firul ierbii legănat de vânt… Acolo unde-n lunca solitară, Pândeşte Luna dintr-un colț de cer Şi-acelaşi cânt de nai şi de vioară, Îl regăsesc prin orişice ungher… Acolo unde codrii goi oftează Când rândunelele în… Citește în continuare Acolo…
Resemnare
Scade ziua în clepsidră într-un ritm halucinant, Umbre reci, misterioase-şi plimbă pasul nonşalant, Cad secundele ucise sub a timpului arcadă Şi prin fața mea, tăcute, se perindă-n cavalcadă. Şi tot bat şi bat în mine clopote cu glasul stins, Dangătul prelung se frânge în albastrul necuprins Iar pe tâmpla-ncărunțită se… Citește în continuare Resemnare
A mai trecut o toamnă peste noi
A mai trecut o toamnă peste noi, Bat clopotele-a dor şi-a despărțire Şi am rămas mai singuri şi mai goi, De-atâția paşi pierduți prin cimitire. Prea multe aripi frânte timpuriu, Prea multe inimi au uitat să bată Şi ne-a rămas în sufletul pustiu, Un gol şi-o lacrimă nemângâiată. Prea multe… Citește în continuare A mai trecut o toamnă peste noi
Oceane de singurătate
M-am exilat la capăt de pământ, Acolo unde marea-şi are începutul… Şi ca o pasăre cu zborul frânt, Ascult cum plânge a singurătate, vântul. M-am cuibărit pe-o margine de vis, Acolo unde ning tăceri peste cuvinte Şi-un fulg de nea ce coborâse din abis, S-a prefăcut pe-obraz în lacrimă fierbinte.… Citește în continuare Oceane de singurătate
Vas de lut (Acrostith)
𝗩as de lut fragil şi tandru, aşezat pe-un colț de viață, 𝗜nimă sculptată-n tină cu iubire şi candoare, 𝗢rizont deschis spre-o caldă şi senină dimineață, 𝗟impede precum albastrul din petala de cicoare… 𝗘şti un val trudit de mare, eşti condeiul care scrie, 𝗧rena nopții care poartă-n faldu-i stropi de reverie,… Citește în continuare Vas de lut (Acrostith)
Pe țărm de suflet
Am strâns albastrul nopții-n călimară, Adăpostit la umbra unui vis, Sub pleoapa lunii cu priviri de ceară, Ce-şi picura tăcerea în abis. Ningea o linişte pe țărm de suflet… În Carul Mare m-am urcat din mers Dar m-am oprit din fermecatu-mi umblet, Să scriu c-un colț de stea, pe cer,… Citește în continuare Pe țărm de suflet
În poala-nserării
Păşind pe covor de lumini selenare, Târziul coboară-n cascade de-albastru. Clipesc prin unghere, timid, felinare Şi-n poala-nserării mijeşte un astru. Cresc umbre-alungite în foşnet de şoapte Şi-un dangăt prelung, frânt sub negura deasă, Dispare-n neant pe-o felie de noapte, Când luna tresare din vis, somnoroasă. Cad cioburi de gând peste… Citește în continuare În poala-nserării
Renaştem din poeme
Zburăm cu albe aripi înspre galaxii, Tot rătăcind purtați prin lumi boeme, Cu gândul legănat de-albastre insomnii, Ce-şi picură amarul în poeme. Şoptiri de suflet toarnă în taină din abis, Prin călimări, silabele rămase, Când muza reapare între somn şi vis, Înveşmântată-n straie de mătase… Suntem doar abur risipit în… Citește în continuare Renaştem din poeme
Tăceri din gânduri nerostite
E mult mai toamnă astăzi decât ieri, Rugina se preface-n flori de gheață, Cad cioburi de lumină-n mlădieri, Din nesfârşit peste tăcutul dor de viață. Se zbate clipa-n gândul nerostit Să pună stavili noi în calea nopții Şi-n răzvrătiri nebune, s-au pornit Să curgă lacrimi ne-ndurate-n palma sorții. E mult… Citește în continuare Tăceri din gânduri nerostite
Am fost…
Am fost bob firav de rouă strâns în palma unei flori, Lacrimă întârziată pe sub geană uneori, Între vis şi împlinire am fost semn de întrebare Şi mi-am aninat dorința printre stele căzătoare. Am fost fulger de lumină într-un fald de curcubeu, Puful alb de păpădie spulberat instantaneu, Am fost… Citește în continuare Am fost…
Sunt
Sunt licăr de lumină scurs din soare, Sunt vas de lut cu suflet visător, Un strop pierdut într-un talaz de mare, În Univers sunt doar un fir de nor. Sunt pulbere de stele căzătoare, Sunt bob de rouă-n palma unei flori, O şoaptă rătăcind la întâmplare, Sunt un ecou în… Citește în continuare Sunt
Ascultă marea!
Nu doarme valul încă Şi marea nu mai tace, Sub negura adâncă Ce-n falduri se desface. Plâng crestele-nspumate, Catargele se frâng, Plâng albatroşi departe, Când nori de plumb se strâng. Şi-n noaptea-ntunecată, Cu unduiri stângace, O barcă-ntârziată, În zbucium se complace. La margini de genune, Lovit de stânci, talazul, Se… Citește în continuare Ascultă marea!
Cioburi de suflet
Peste zidurile de marmură ale nopții, se înalță o aripă de lumină, desenând un palid rotocol pe bolta senină. Hoinărind spre neunde, m-am oprit să-mi odihnesc neliniştea pe țărmul însingurat al mării. În poala unui val, Luna îşi leagănă nesomnul sub şoptirile albastre ale întunericului. Din căuşul palmei desculțe, sorb… Citește în continuare Cioburi de suflet
Regina nopții
Lunecând pe bolta-albastră, M-a surprins aseară Luna… Contemplând-o la fereastră, I-am făcut uşor cu mâna. S-a oprit cu gestu-i candid, Să-mi arunce o privire Şi-am zărit pe chipu-i palid, O timită licărire. Cufundată în visare, Am poftit-o-aici, la cină, Aş fi vrut să se coboare Pe o rază de lumină.… Citește în continuare Regina nopții
Atâta dor…
Atâta dor Am adunat, Rătăcitor Şi-nsingurat… Atâta dor Neliniştit, Sfâşietor, Arzând mocnit… Atâta dor, Un dor aprins, Stăruitor, În lacrimi stins… Atâta dor Nestăvilit, Ca un izvor Neobosit… Atâta dor În nopți pustii, Purtat în zbor Spre galaxii… M-atinge-n taină un fior Şi-n Carul Mare mă strecor Cu aripă de… Citește în continuare Atâta dor…
Ecoul silabei
Uneori îmi descalț sufletul să umble tiptil pe nisipul cald al viselor printre urme şi umbre… M-aşez pe-un colț de reverie s-ascult ecoul ce desparte tăcerea-n silabe… Mi-aştern un pat din doruri, şi mă-nvelesc cu rime-n culori de fantezie ce curg apoi în slove pe coala de hârtie… Uneori îmi… Citește în continuare Ecoul silabei
Între lacrimă şi zâmbet
Între lacrimă şi zâmbet, văduvit de libertate, Pân’ la margini de genune, bietul fir de lut se zbate… Lacrima,-n privire frântă, sufletul îl linişteşte Şi ca dup-o ploaie caldă, zâmbetul se limpezeşte. Între lacrimă şi zâmbet am pus legământ de pace: Când am zâmbetul pe buze, lacrima din suflet tace… Citește în continuare Între lacrimă şi zâmbet
E toamnă peste toamna mea
Pe-al nopții cer cu gene plumbuite, Mi-agăț dorința într-un colț de stea. Înrourate, clipele cernite, Îmbătrânesc lumini sub pleoapa-mi grea. A-ncărunțit culoarea în petale, Copacii-şi plâng destinul amurgit, Când toamna-şi toarnă mirul în pocale, Şi-a ei savoare-n suflet desfrunzit. Se ceartă vântul cu-ale serii umbre, Foşnind în trena-i falduri brumării,… Citește în continuare E toamnă peste toamna mea
În ceasul crizantemelor târzii
Uşoare umbre cresc dezlănțuite, Septembrie aproape a trecut… În filmul mut al toamnei răzvrătite, Hoinare nostalgii mocnesc durut. Octombrie aprinde-n lampioane, Prin reci unghere, palide lumini… Şi plâng cărările de paşi orfane, Îngenuncheată-i frunza în grădini. Am naufragiat pe-un vers de seară, În ceasul crizantemelor târzii, Ucise sub a timpului… Citește în continuare În ceasul crizantemelor târzii
Din două aripi…
Din două aripi, zbor cuminte Ce-mbrățişează necuprinsul, Să poarte spre-mplinire visul Păstrat în suflet de părinte… Din două aripi, zbor spre soare, Născut din dorul de lumină În suflet fraged, fără vină, Nemărginirea să măsoare… Din două aripi, zbor spre stele, Țesut cu fir de nemurire, Un zbor înalt, fără… Citește în continuare Din două aripi…
E-atâta toamnă…
M-am prins în vals cu toamna prin parcul plin de frunze Ce-aleargă-n ritm agonic sub bolta plumburie. Amurgul se coboară printre şoptiri de muze, C-un tainic vers de seară pe-o lacrimă târzie… Mă-ntorc tăcut pe-aleea fântânilor, prin timpuri, S-ascult din nou ecoul izvoarelor departe… Şi-o tristă simfonie ascunsă-ntre-anotimpuri, Îmi picură… Citește în continuare E-atâta toamnă…
Constatare
Pe-un colț uitat de lume mi-am aşezat cuminte, La umbra fericirii, între real şi vis, Grădina mea cu doruri şi visuri ne-mplinite Să-mi înflorească-n cale c-un nou destin, rescris. Şi i-am pavat aleea cu stropi de reverie, I-am agățat deasupra albastrul necuprins, Să nu-mi mai pară bolta anostă, cenuşie, Pe… Citește în continuare Constatare
Zâmbeşte!
Întoarce-ți fața către soare, Când sufletul ți-e desfrunzit, Mai lasă zâmbetul să zboare Şi peste visul ne-mplinit! Zâmbeşte când e-n suflet pace Dar şi în vreme de război! Un zâmbet poate să împace Furtuni năpraznice, în noi. Atinge-mi inima c-un zâmbet, Chiar dacă trist şi singur eşti, Cu ochii grei… Citește în continuare Zâmbeşte!
Andante
Dimineți cu voal de ceață Peste-al cerului senin, Plâng desculțe prin fâneață, Anotimpul în declin. De pe bolta plumburie, Curge lin pe portativ, În acord de rapsodie, Toamna, la superlativ. Cu alai de bogăție Şi arome prin grădini, S-au întors strugurii-n vie, Cu podoabe de ciorchini. Un andante, lin, valsează… Citește în continuare Andante
Între noapte şi zi
Pe un colț de noapte-albastră, Ferecată-n lumea-i lină, Şade-n cer, deasupra noastră, Nemişcată, Luna plină. Poartă straie de lumină Iar privirea ei măiastră, Strălucind diamantină, Îmi pătrunde prin fereastră. Din felia mea de lume, Înspre alte zări celeste, Printre stropi de-argint şi brume, Mă strecor ca-ntr-o poveste. Un ecou prelung… Citește în continuare Între noapte şi zi
Dilemă
Ori e nouă, ori e şase, Nu mai înțeleg nimic! Chiar am dubii serioase Dar… să judecăm un pic… Eu aş spune că e nouă… Însă tu, un şase vezi, Când părerile sunt două, Pentru care să pledezi?! Şase, nouă, şase, nouă, Nici nu ştii ce să mai crezi, Când… Citește în continuare Dilemă
Mi-e toamnă
Ca un râu de nostalgie curge-a toamnei simfonie, Invocând pe portative doruri şi melancolie… Vântul poartă pe alei frunze arămii-n spirale, În grădină-s pomii goi, cântă greierii a jale. Norii-şi scutură cenuşa de pe bolta plumburie, Peste codrul care-şi plimbă mândru trena ruginie… Singuratic, plânge-un dor pe la cuiburile goale,… Citește în continuare Mi-e toamnă
Toamnă şi-atât
Lacrimi de nor Frunze în zbor Aripi de vânt Schimb de veşmânt Stol de cocori Brumă în zori Cer plumburiu Codru-arămiu Greieri la bal Trist recital Livezi şi vii Holde-aurii Grâne-n hambar Must în pahar Iz de gutui Dulci-amărui Țărm amuțit Val ostenit Stropi pe nisip Umbre pe chip Văi… Citește în continuare Toamnă şi-atât
Dialog poetic
Am întâlnit pe-un colț de vis Un suflet poezie O clipă doar am coincis, C-aşa a fost să fie… (Violeta Andrei Stoicescu) O clipă ne-am îmbrățișat, În regăsiri de suflet, Poemele ne-au mângâiat Al chipurilor zâmbet… (Daniela Konovală) A fost de-ajuns în lutu-acest’ Să-ți întâlnesc privirea! Noi una suntem, gând… Citește în continuare Dialog poetic
Mi-e-aşa de dor…
Afară e urât şi plouă, Eu stau la geam cu tine-n gând… Purtat pe-un colț de lună nouă, Mă-ngenunchează-un dor flămând. Suspină orologiu-n noapte, Copacii goi au adormit, Se-amestecă tăceri cu şoapte Iar timpul parcă s-a oprit. Mi-e dor să-mi odihnesc privirea Pe chipu-ți blând, fără egal, Să sorb din… Citește în continuare Mi-e-aşa de dor…
Nostalgie
Dansează frunzele cu vântul Şi-un freamăt lin coboară, Copacii-şi leapădă veşmântul Către sfârşit de vară. Cu adieri de nostalgie Alt anotimp se-arată, Să-şi poarte trena ruginie Sub zarea-nlăcrimată. Se-mbracă-n strai de plumb seninul, Când norii se adună, Să toarne din potir preaplinul Şi fulgeră… şi tună… Se-adună holdele-n grânare Din… Citește în continuare Nostalgie
Foşnet de toamnă
Pierdute ca-ntr-un zbor de fluturi, Dansează frunzele-nsetate De-un tainic dor de libertate, Printre-anotimpuri. Pe-acorduri triste de vioară Şi cânt de greieri în surdină, Se-ascunde verdele-n rugină, E toamnă-afară. Coboară bruma-n pas cu zorii Iar codru-şi murmură povestea, Cu foşnet lin aleargă vestea… Se duc cocorii. E-atâta dor şi nostalgie În… Citește în continuare Foşnet de toamnă
Contraste
Călătorim prin lumea de contraste, Cu bucurii, amaruri, suferinți, Ne regăsim prin timp şi spații vaste, Pe drumul ce-l urmăm cu paşi cuminți. Prin labirint de neguri şi lumină, Prin văi adânci, pe culmi de neatins, Trecutul şi prezentul se îmbină Cu ere-ndepărtate, ce s-au stins… Atraşi de noi tărâmuri… Citește în continuare Contraste
In memoriam (tatălui meu)
Azi m-am întors pe drumul de-altădată, Cu sufletul cuprins de nostalgie, La ceas târziu, printre-amintiri purtată, De versul ce-mpleteai cu măiestrie… Mi-e-aşa de dor… dar totul e tăcere, Condeiul tău demult a amuțit Şi-aud din depărtări, ca o părere, Ecou de poezie-n asfințit… Păstrez în gând şi-n inimă sculptată, Ca… Citește în continuare In memoriam (tatălui meu)
Ferestre de suflet
Mi-e sufletul fereastră către cer În care se-oglindeşte-n zori seninul… Chiar dacă noaptea-n straie de mister, Îmi mai umbreşte uneori destinul. Mi-e sufletul fereastră către cer, În care bat furtuni când dorul doare, Când pasul rătăcit şi prea stingher, Se poticneşte-adesea pe cărare… Mi-e sufletul fereastră către cer, Prin care… Citește în continuare Ferestre de suflet
De ziua mea
De ziua mea nu-mi fac cadou nimic, Mi-ajung doar câteva petale de visare, Un vers de poezie îmi dedic Şi-adaug în grădina vieții înc-o floare. Cu-acelaşi suflet tandru de copil Mă poartă pasul pe a timpului cărare… A mai trecut un an… aşa, tiptil Dar vine altul, cu o nouă… Citește în continuare De ziua mea
Oraşul nufăr
Gondolier, mai spune-mi, mai spune-mi iar povestea Despre oraşul nufăr pe ape de cristal, Pictează-mi-l pe suflet, să duc cu mine vestea Despre-un tărâm cu punți şi măşti de carnaval… Sub un balcon se-aude, când seara lin coboară, O veche melodie a unui trubadur Ce-nvăluie tăcerea-n acorduri de vioară Şi-aşterne… Citește în continuare Oraşul nufăr
Zbor spre înălțimi
Cu aripi de vultur mă-nalț peste neguri Sub vraja ce umple al clipei delir, Să sorb din seninul ce toarnă din ceruri Albastrul ascuns în al zilei potir. Privesc cum se-adapă din el răsăritul Ce-nvăluie zarea-n sclipiri de safir, Când roua-n adânc îşi presară argintul, Să mângâie floarea cu dulcele-i… Citește în continuare Zbor spre înălțimi
Gând rebel
Într-o lume prea grăbită, De tumult învăluită, Mă opresc din vreme-n vreme Să ascult cum vântul geme… Gânduri mii se zbat în minte, Toarnă şoapte în cuvinte Şi le-alungă-n veşnicie Îmbrăcate-n fantezie. Hoinărind la întâmplare Se amestecă în zare Şi pornesc la pas cu visul, Străbătând întreg abisul. Dar deodată… Citește în continuare Gând rebel
Apus de soare dincolo de nori
Dincolo de nori, cerul pregăteşte un spectacol infinit de lumină şi culoare pictat pe orizont în formă de apus de soare… în timp ce umbre reci şi negre îşi fac încet, încet, înspre pământ cărare. E înserare… De-acum, de dincolo de nori străbat prin întuneric în tăcere lumini stelare… Sub… Citește în continuare Apus de soare dincolo de nori
Ploaie de vară
Arşița verii, Glasul tăcerii… Cheamă spre seară Ploaia de vară. Raza de soare Cu resemnare Se pierde-n zare În grabă mare… Natura-i toată Încețoşată… Norii se-adună, Deodată tună, Fulgere albe Se prind în salbe. În depărtare, Sub frământare, Un val de mare Stă în picioare. Vântul aleargă, Urma să-i şteargă… Citește în continuare Ploaie de vară
Mi-e bine…
Cerul coboară albastru-n fântână, În apa rece lumina-şi fărâmă… Sorb din răcoarea ce-ajunge la mine. Mi-e bine. Stau în tăcere, cu buze-nsetate, Se-ntorc din drum amintiri exilate, Cu palme de suflet vadra s-o-ncline Spre mine. Cumpăna vremii îşi leagănă dorul Şi din adânc izvorăşte fiorul, Tremură zarea-n culori opaline, Mi-e… Citește în continuare Mi-e bine…
Muguri de speranță
„Bolnavi de speranță, aşteptăm întruna”, Ne hrănim cu vise sub povara grea… Prindem câte-o rază când se-aprinde luna Şi ne țesem aripi noi din colb de stea. Din clepsidra vieții clipa-ncet dispare, Ca un abur piere tot ce-a mai rămas… Dar speranța-n suflet e nemuritoare, Ea rămâne până-n cel din… Citește în continuare Muguri de speranță
Nelinişte
Sunt valul înspumat pe-o mare-albastră, Tot legănat de vremuri în unduiri retard, Tresar când luna-mi bate în fereastră… Printre-amintiri cernite, bătrâne raze ard. Mi-e sufletul ca bolta în furtună, Un freamăt îmi strecoară prea dulci fiori în gând… Te văd zâmbind, păşim sub clar de lună, Prin labirint de noapte,… Citește în continuare Nelinişte
Regăsire
În poarta casei mele văd copilăria… Pe vechiul drum mă-ntorc cu-atâta dor, Mi-aştern în poezie astăzi nostalgia Şi-n lumea-i fermecată mă strecor. Cu paşi rătăcitori mergând tăcut şi-alene, M-am tot pierdut pe cale printre spini Şi m-am trezit cu roua zorilor pe gene, Pe banca din grădină, printre crini. Atâtea… Citește în continuare Regăsire
În luna lui Cuptor
Scăldată-n razele de soare, Sub murmur rece de izvor, Se-ntoarce-o filă-n calendare, E luna lui cuptor. Se-aude zgomot de tractoare, Şi-un dans de colb cu iz de dor, Se pierde-ncet, plutind în zare, În luna lui cuptor. Se-alintă spicul pe ogoare Şi se mai strânge câte-un nor, Ce piere-apoi în… Citește în continuare În luna lui Cuptor
Glasul tăcerilor
M-am oprit din zbor spre seară Lângă chipul tău durut… Mă priveai cu ochi de ceară, Dăltuit în rece lut. Vântul legăna-n tăcere, Ca un veşnic trubadur, Amintiri din alte ere Peste liniştea din jur. Aş fi vrut să-ți fiu aripă Înspre cerul cristalin, Dar destinul, într-o clipă, Ți-a frânt… Citește în continuare Glasul tăcerilor
Dezamăgire
Stau la fereastră şi privesc tăcut în noapte… În sufletu-mi e-o linişte ca-n vreme de război… Dezamăgire, dor aprins, singurătate, Alunecă pe lacrimi din ochii-mi trişti şi goi… Iubirea mea ți-am dăruit-o ca pe-o floare, Crezând c-ai s-o sădeşti pe-un colț de infinit, Ca să devină mai apoi nemuritoare, Dar… Citește în continuare Dezamăgire
Că te-am iubit, îmi cer iertare
Te-am întâlnit azi-noapte-n vis, Tot hoinărind la întâmplare… Păşind la braț prin paradis, Eu ți-am furat o-mbrățişare. Dar zorii clipa mi-au ucis, Şi-s condamnat la renunțare… Cu glas duios, mi-ai spus că pleci, Şi te-ai pierdut în nemurire… Eu am rămas cu ochii reci, Pătruns de greaua despărțire… Iar fermecatele… Citește în continuare Că te-am iubit, îmi cer iertare
În miez de noapte
,,Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă”, Târziul trece vama sub dangătul prelung, Un ieri se stinge-n vraja ce grabnic se destramă, În fiecare gong ce răsună îndelung… Cu foşnet lin aleargă zefirul prin unghere, În gând se trag zăvoare şi umbre negre fug, Luceferii îşi pleacă privirea în tăcere,… Citește în continuare În miez de noapte
Peregrin peste timp
Se scurge-ncet, cu nepăsare timpul,Târziul îşi coboară privirea spre zenit,Şi-a mai rămas un dram din anotimpulCe-şi scutură mirajul, de vreme-ncărunțit. Minutele aleargă în tăcere,Clepsidra-şi plânge-n taină destinul amurgit,Cerşind o biată clipă printre ere,Din visul care piere-n iluzii risipit… Nu te opri nicicând din alergare,În cale să îți ningă cu file… Citește în continuare Peregrin peste timp
Vine vara, vine!
Foşnet verde, freamăt lin, Zumzet de albine, Cer albastru, cristalin, Cu priviri senine… Spic cu bobul auriu, Mângâiat de soare, Vals în mov şi vioriu, De cireşe-amare… Apă rece de izvor, Dulce melodie, Strop de nor răcoritor, Lacrimă târzie… Lungi vacanțe la bunici, Joc şi sărbătoare, Păsări, gâze, licurici, Dans… Citește în continuare Vine vara, vine!
Spune-mi, inimă!
Spune-mi, inimă, de ce… crezi că tu le ştii pe toate… De ce-mi ții captive-n piept simțăminte exilate… Spune-mi, inimă, de ce lăcrimezi când dorul doare… Şi în nopți târzii te-ascunzi pe tărâmuri de visare… Spune-mi, inimă, de ce îmi zâmbeşti cu nonşalanță, Înclinând sub paşi de plumb a destinului… Citește în continuare Spune-mi, inimă!
Nostalgii
Ai luat cu tine bucuria Şi ai plecat spre nicăieri, Lăsând în urmă nostalgia, În şoapte smulse din tăceri. Mi-e sufletul pustiu şi plânge, Sunt pasăre cu zborul frânt… Pe-o lacrimă-n priviri mi-ajunge Valsând, al inimii frământ… Ai luat cu tine amintirea, Credeam c-ai să revii cândva, Să-mi pui în… Citește în continuare Nostalgii
Dor de copilărie
Mi-e dor de-a mea copilărie, De casa veche, cu pridvor, De satul plin de-a lui magie, Fardat cu pulbere de dor… Mi-e dor de stropii reci de rouă, Şi de aromele de crini, De serile cu lună nouă, De trandafirii din grădini… Mi-e-aşa de dor copilărie De fermecatul tău tărâm… Citește în continuare Dor de copilărie
Retrăind din amintiri
În lumea ta, copilărie, Mă poartă gândul călător, Etern tărâm de reverie, Un colț de Rai nemuritor… Şi mi-amintesc ca de-o poveste, Când alergând desculți prin ploi, Ne rătăceam pe văi sau creste, În haine pline de noroi… Ne adunam apoi în gaşcă, Sub streşini, pe la case vechi, Sau… Citește în continuare Retrăind din amintiri
Copil rămân…
Copilărie, zbor de fluturi, Gingaşă floare de migdal, Îmi ninge-n gând cu începuturi, Şi amintiri fără egal… Copilărie, joc şi zâmbet, De-atâtea ori am încercat Să mă opresc din al meu umblet, În fermecatul tău palat… Şi am bătut cu dor la poartă, Te-am implorat să mă primeşti, Visând să… Citește în continuare Copil rămân…
Rătăciri
Atunci când drumul pare lung și umbre negre-n calea ta se lasă, când norii grei ți-ascund lumini de curcubeu, și nici nu mai găseşti cărarea de întors prin ceața deasă… Când prea departe pasul tău s-a rătăcit în noapte, și tot alergi spre necuprins să-ți împleteşti poteci din şoapte, ascultă-ți… Citește în continuare Rătăciri
Nemărginire
Sub greutatea viselor cerul se surpă cu stele cu tot. Mă strecor în luminişul speranțelor suspendate între dorințe şi-mpliniri, în nerăbdarea de a găsi înțelesul ascuns al iubirii. Iluzii coapte se deşiră în tăcere pe potecile obosite de umblet. Întunericul muşcă din rotocolul lunii, în timp ce pleoapele zilei sorb… Citește în continuare Nemărginire
Exil pe-un strop de fericire
În orice om se-ascunde un dram de fericire, Nescrisă melodie pe-al vieții portativ, O flacără nestinsă ascunsă-n nemurire, Poveste împletită la superlativ. Învolburate gânduri se-amestecă-n tăcere, Şi se topesc în visuri născute-n nopți târzii, Prind aripi dintr-odată şi pier ca o părere, Plutind apoi departe, printre galaxii… Îmi ninge lin… Citește în continuare Exil pe-un strop de fericire
Sub salcia cu plete-n vânt
Pe malul apei curgătoare, Cu pletele lăsate-n vânt, Stă salcia cea plângătoare Cu brațele înspre pământ. Cu eleganță-n jur priveşte, Tot legănată-n valsu-i lin, Şi-apoi privirea-şi răcoreşte În luciul apei cristalin. În adieri suave-şi poartă Povestea vieții pe alei, Cu susur blând, ce-ascunde-n şoaptă, Torent de mir cu iz de… Citește în continuare Sub salcia cu plete-n vânt
E linişte
Sub pleoapa blândă-a lunii plâng doruri neştiute, Şi umbre reci, albastre, în suflet se preling… Se-ascund sub geană lacrimi, din nopți târzii născute, E linişte, şi-n taină, lumini pe rând se sting. O rază mă mângâie, şi cu mişcări domoale, M-aşez pe-aceeaşi veche şi tristă canapea, Şi parc-aud departe ecoul… Citește în continuare E linişte
Lacrimi de ceară
Ce-i viața? Poate doar o umbră trecătoare, Ce se topeşte iute-n noapte, ca un fum… Sau o plăpândă adiere ce dispare În clipa ce apune la sfârşit de drum… Ce-i viaţa? Poate doar o aripă întinsă, Un vis ce se avântă-n zbor neobosit, Un dor flămând, un zvon, o candelă… Citește în continuare Lacrimi de ceară
Suflet de poet
Atunci când muza îi dictează Poetului un vers să scrie, Frânturi de suflet îşi aşază Pe coala albă de hârtie. Ning gândurile în cuvinte, Prind aripi rime-n călimară, Şi se prefac în slove sfinte, În poezie să răsară… Când glasul inimii şopteşte Condeiului fără oprire, În vers, metafora-nfloreşte, Şi se… Citește în continuare Suflet de poet
Suflet desculț
M-am opritsă-mi odihnesc nelinişteaîn cântul măriice-şi răstoarnă valulsub dulcea povarăa ultimelor razede lumină…Amurgulîşi răsfiră pletelepuțin câte puțin,în forme tremurândeşi fierbinți…Îmi descalț inimasă umble tiptilpe țărmprintre scoicişi gânduri…În naufragiul sufletuluipe nisipul auriu,mă regăsescprintre umbre şi urme,într-un versde seară…
Nelinişti
Vântul îşi ridică brațele plimbându-şi neliniştea prin noaptea dezbrăcată de iluzii… În labirintul de stele încremenite pe cer îmi odihnesc tăcerile căutând să despic umbrele întunericului, să pătrundă-n suflet lumina născută din plânsul albastru al cerului… Prin coridoarele labirintului, îsi fac loc raze de lună înfigându-şi săgețile în spaimele nopții…… Citește în continuare Nelinişti
Explozie de Mai
Au înflorit salcâmii şi pare-un colț de rai Aleea din grădină, acum, în luna Mai… Tresare firul ierbii, şi-o mantie de flori Se-aşterne în tăcere cu-alaiul de culori. Natura reînvie şi codrul prinde glas, Răsună trilul vesel în crîng, la orice pas, Arcuşul primăverii, pe strune de viori, În suflet… Citește în continuare Explozie de Mai
În aşteptare
În aşteptare clipele îngheață, Iar norii curg în lacrimi plumburii… M-aşez pe-un colț de vis, sub deasa ceață, Cu tine-n gând, ca-n fiecare zi… Minutele îmi par o veşnicie,Oraşu-i trist, iar paşii-au amuțit,Doar ploaia-şi cântă trista melodie,Şi-aşterne-o seară sufletu-mi trudit. Nici vântul printre crengi nu mai doineşte,S-a risipit în val… Citește în continuare În aşteptare
Pe-o margine de vis
Te-aştept să te întorci în zori cu primăvara, Să-mi torni un curcubeu pe al zilei şevalet, Sub ramul încărcat ce-şi scutură povara, Să îmi pictezi aleea în alb şi violet. Cu flori de liliac s-a-mpodobit grădina, Ce-şi leagănă nostalgic parfumul indiscret, Când soarele-şi desăvârşeşte-ncet lumina, Iar firul ierbii-şi toarce povestea… Citește în continuare Pe-o margine de vis
Pribegii de gând
Ador pribegiile privirilor calde ale lunii în nopțile înghețate de decembrie. Afară-i frig… Zăpezile îmi răscolesc dorurile, în timp ce vântul aleargă hai hui troienind visările. În vatra inimii focul mistuie flămând clipele în scântei de lumină. Ador pribegiile gândului înspre departe, când peste suflet ninge cu-amintiri… Şi-adorm încet, placid,… Citește în continuare Pribegii de gând
La crucea Ta
Mă-ntorc smerit la crucea Ta, Ca fiu pierdut, rătăcitor. Pe drumul lung, spre Golgota, Păşesc tăcut şi gânditor… Cu preț de sânge ai spălat Veşmântul meu de muritor Şi vina toată ai purtat Ca Miel de jertfă, răbdător. Ai suferit în locul meu, Pe frunte spini ți-au aşezat Tu, Fiu… Citește în continuare La crucea Ta
Iertare
Departe,acolo, pe dealul Golgoteis-a scrispovestea iubiriicu sânge nevinovat…Acolo, la cruce,Cinevaa pus în dreptul meu:”Iertat!”în timp ce eustrigam:”Să fie condamnat!”Acolo…departe,şi totuşi,atât de aproape,aici,în inima mea,ecoul chemăriirăsună şi azi:”Vino!Eu am muritpentru ca tusă fii salvat!”
Sub pleoapa lunii
Rătăcesc pe aleeape care amurgulalungă ultimul vers al zilei…Zburând printre umbre,o săgeată de focstrăpunge orizontullăsând în urmăflăcările apusului…Îmi caut drumulspre casăprintre ruinele clipelor ucise…Zefirulîmi mângâie sufletulpictând acorduri de searăpe portativul albastrual cerului.Mă aşezsub pleoapa luniisă ascult tăcerea pietrelorsub apăsarea întunericului.Târziul îşi face locacoperindu-mă cu mantia nopții…O altă zidispare în neant…Şi-adormcuprins… Citește în continuare Sub pleoapa lunii
Raze de lumină
Stau pe o muchie somnoroasă de linişte în timp ce dinapoia nopții țâşnesc raze de lumină croind drum dimineții. Cerul îşi schimbă culorile strecurând speranțe pe aleile nemăturate ale rătăcirilor mele spre nicăieri… Cuprind dezordinea clipelor netrăite încă şi le aşez conturând o nouă zi. Apoi îmi fac potecă printre… Citește în continuare Raze de lumină
Misterul nopții
O sanie trasă de stele alunecă uşor trăgând misterul nopții după ele… Dincolo de privirea palidă a lunii, aproape de rădăcinile cerului se ascund visele… Încerc să urc nevăzută pe scara luminii ce mă ademeneşte, căutând să emigrez spre infinit, înainte ca străluciri de soare să-mi fure treptele de sub… Citește în continuare Misterul nopții
Mă doare depărtarea
„Răsare luna,-mi bate drept în față” Lumina-i palidă îşi face drum spre noi Tu mă priveşti tăcut, cu ochi de gheață De parcă doi străini am fi, şi-n suflet goi… Au înflorit luceferii spre miazănoapte, Târziul cerne stele cu sclipiri de foc. Mă doare depărtarea, plâng dorurile-mi toate, Că pentru… Citește în continuare Mă doare depărtarea
Liniște
Şirag de clipe fermecătoare umplu cupa nopții… Liniştea e tulburată de strigătul minții ce hoinăreşte murmurând povestea timpului fără tihnă. Întind mâna să cuprind infinitul dar mă văd din ce în ce mai mică. Doi fluturi zboară jucăuşi în fața mea căutând parcă să schimbe decorul gândurilor, invitând la visare.… Citește în continuare Liniște
Înserare
Geme înserarea şi o mare de flori căutând fața roşie a soarelui, sărută umbrele sufletului ostenit. Amurgul sângerează pictând pe cer lumini arse, pregătind astfel apariția triumfală a lunii. E linişte de-acum… Se-aşterne iar o noapte.
Lacrimi ruginii
Apusul îmi pictează umbre calde topind uşor înghețul inimii. În depărtare văd cum orizontul arde iar cerul plânge-n taină lacrimi ruginii. În istovirea serilor de toamnă mă-ntreb: oare din frunze pot să-mi țes în suflet bucurii? În anotimpul sufletului rece, în după amiaza vieții cu suspin nelinişti noi se-aprind şi… Citește în continuare Lacrimi ruginii
Încătușare
În spatele uşilor închise se trag zăvoarele în gând. Cuvinte nerostite încă se sting încătuşate rând pe rând… Şi-nvăluite-n umbre de-ntuneric, adorm pierdute-n noapte un dor de libertate murmurând…
În fiecare dimineață
În fiecare dimineață lumina călătoreşte neobosită aducând stropi de viață până la noi… În fiecare dimineață cântecul neântrerupt al păsărilor ne trezeşte în simfonia bucuriei… În fiecare dimineață sub mângâierea vântului în straie de mătase, florile-mbracă veşmânt de sărbătoare să umple viața de parfum şi culoare…
Eram copil ca tine
Cu fiecare zi ce trece se scurge-un strop din viața mea… Apusuri se grăbesc să plece spre nicăieri, spre-altundeva… Şi-adesea seara un fior încearcă să-mi aline în vise dulci nestinsul dor de-atunci, de când eram şi eu copil, aşa ca tine…
Dorințe
Am cerut dimineții să-mi împletească o haină din culorile toamnei… Am cerut zilei să trimită săgeți calde de soare să pună norilor zăvoare… Am cerut amurgului să nu stingă lumina gălbuie a anotimpului… Am cerut nopții să risipească dantela deasă a ceții… Am cerut timpului să se oprească măcar un… Citește în continuare Dorințe
Delirul nopții
„Departe sunt de tine și singur lângă foc” Tristețea mă-nfăşoară în fald de nenoroc. Cu gene ostenite, la umbra unui vis, Mi-apari ca o nălucă pierdută în abis. Şi-aud cum geme vântul prin noapte obosit, Ecou de şoapte-mi toarnă în suflet viscolit. Mă pierd în ațipire şi mă trezesc plângând,… Citește în continuare Delirul nopții
Contemplare
O rază a lunii îşi rătăceşte drumul sorbind din vălul nopții tăcerea. Se scurg stropi de pace din înălțimi limpezind zgomotul gândurilor ostenite de atâta hoinărit… Dau ocol îndoielii din suflet ce parcă ar vrea să-mi pună-n lanțuri liniştea, şi poposesc şoptind despre speranță viitorului… Tandrețea serii îmi cuprinde cu… Citește în continuare Contemplare
Atingeri de suflet
„De ce nu-s o floare uscată de vînt”, Să-ți mângâi cu-atingeri sufletul frânt? Aş vrea să îți țes din parfum şi culoare Veşmânt de iubire-mpletit cu candoare. De ce nu sunt frunza presată-n scrisoare, Păstrată cu grijă-n album spre visare? Să stau mai aproape când norii se-adună Să-ți fiu ascunziş… Citește în continuare Atingeri de suflet
Amurg de noiembrie
În hoinăritul orelor târzii pe potecile înguste ale vremii amurgul se prăvăleşte-n eşarfe aurii peste sufletu-mi însingurat. Mă acopăr cu frunze de frigul colțuros de noiembrie. Se strâng dorurile să facă cuib toamnei, le aud netăcerea… Departe vuieşte ecou de furtună şi tună. O ultimă rază își face drum spre… Citește în continuare Amurg de noiembrie
Simfonia florilor
E-atâta cânt sub bolta cerului albastră Când fața soarelui surâde-n zori… O adiere caldă-mi bate în fereastră Sosind c-un susur blând, ca de viori… Şi-a pus pe umeri vara, haina ei pestriță, Şi-n păr şi-a prins un voal strălucitor, Împodobit cu albe flori de romaniță Şi cu parfum de crini… Citește în continuare Simfonia florilor
De-aş fi…
Aş vrea să fiu o melodie Ce curge lin, ca un balsam, Să fiu condeiul care scrie Când ploaia bate-ncet în geam… Aş vrea să fiu o mângâiere, Un colț de cer aş vrea să fiu, Să fac un cântec din durere, Să fiu o oază în pustiu… Aş vrea… Citește în continuare De-aş fi…
Când totu-mparți la doi
Să nu te temi de umbră niciodată,Nici de-ntuneric, nici de vânt sau nori,Când bolta cerului întunecatăÎți cerne-n suflet neguri uneori… Să nu te temi când zilele par grele,Şi nici când nopțile îți sunt pustii…Te port mereu în gândurile meleŞi-n vis te chem aproape să îmi fii. Să nu te temi… Citește în continuare Când totu-mparți la doi
Încarc…
Something went wrong. Please refresh the page and/or try again.
Violeta Andrei Stoicescu 