În noaptea-aceea
Tu nu ai vrut un loc de slavă, căci însăși Slava, Tu erai… Ai dat tot cerul pentru-o iesle, ca pentru Tine să mă ai. Nu Ți-ai dorit aici palate, nici aurul acestei lumi Şi-ai coborât pe-un pat de paie, păcatul meu să îl asumi… În noaptea-aceea, ochii mei, văzut-au… Citește în continuare În noaptea-aceea
Dor
Mi-e gândul îmbrăcat de sărbătoare, Deşi în piept îmi toarce-un dor flămând, De-acel tărâm ce n-am să-l uit nicicând, Căci depărtarea, uneori, mai doare… Mi-e dor s-aud cum cântă ciocârlia, Cum freamătă zefiru-abia şoptit, Sau cum suspină codrul desfrunzit, Când plimbă pe alei melancolia… Doineşte-n mine naiul şi vioara, Colinde… Citește în continuare Dor
Între ieri şi mâine…
Ziua îşi sfârşeşte drumul într-o margine de zare,Aninând pe boltă-amurgul în culori fermecătoare…S-a golit de tot clepsidra şi oftează-a rugăciune,Când se-aprind pe cer altare, tainic, dinspre soare-apune. Şi ascult în mine naiul cum doineşte a-nserare,Fluturi mari, cu-albastre aripi, prind în jurul meu să zboare…Umbre negre-nghit tăcerea, ora-mi pare prea grăbită,Se… Citește în continuare Între ieri şi mâine…
Flămând de nemurire
Trecut-au anii, au trecut Cum trec în zbor cocorii… Şi-ascult în mine-un freamăt mut, Foşnind a dor, un dor durut, Ca vaietul viorii. Atâtea toamne s-au tot dus, S-au dus spre veşnicie… Aleargă vremea spre apus Şi-alerg şi eu, alerg supus, C-aşa mi-e dat să fie… Rămas-au clipe, au rămas… Citește în continuare Flămând de nemurire
Iubeşte-mă!
Iubeşte-mă când pomii dau în floare, Cu gingăşia florilor de mai… Atinge-mi inima c-o-mbrățişare, Să înflorească-n ea un colț de rai! Iubeşte-mă când neaua e aproape, Când bate vântul sau când norii plâng, Alunecă-mi în nopți târzii sub pleoape, Când umbre negre-n calea mea se frâng! Iubeşte-mă ca într-un vis… Citește în continuare Iubeşte-mă!
Plouă
Plouă-n frunze, plouă plin, Pictural, foşnind cantabil, Plouă-n ropot libertin, Incolor, interminabil. Plouă cinic, plouă mult, Implacabil, plouă-a jale, Plouă cum ploua demult, Îndesat şi în rafale. Plouă trist, bacovian, Patogen, şi grav, şi rece, Plouă-n stil diluvian, Într-o zi… cât plouă-n zece. Plouă fad, mărunt şi des, Plouă lung,… Citește în continuare Plouă
Mi-e tot mai toamnă
Atâta toamnă a căzut peste grădini… Petale aurite-ncep să cearnă, Când chipul anotimpului se-ntoarnă, Cu-mbătrânite umbre şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram, Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoape, Şi adu-mi iar seninul mai aproape, Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,… Citește în continuare Mi-e tot mai toamnă
De n-ar fi toamnă-n calendar…
Coboară toamna-n frunza-nsingurată,Să-mbrace în dantele arămiiCopacii, pe sub bolta-nlăcrimată,Când ceața se desface-n falduri gri. Se cern în suflet ploi, de la o vreme…Şi-ascult cum norii plâng la nesfârşitLumina… risipită-n crizanteme,Pierdută-n anotimpul amurgit. Sub voal de umbre negre se ascunde,În cântecul durerii fără glas,Un gând hoinar, ce zboară spre niciunde,Când stau… Citește în continuare De n-ar fi toamnă-n calendar…
Poem în şoaptă
Coboară-nserarea şi-mi plouă de sus, În picuri de-albastru, în stropi de apus. M-atinge pe tâmplă o şoaptă de vânt, Când umbre aleargă-ntre cer şi pământ. Lumina se scurge-n buchete de jar, Frânturi de-ntuneric, deasupra-mi răsar. Se-anină luceferi pe-un capăt de cer Şi Luna pândeşte din tainic ungher. Iar clipele-aleargă se… Citește în continuare Poem în şoaptă
Autumnală
Toamna-şi prinde la rever, O batistă ruginie Şi c-un aer de mister, Poartă şal şi pălărie. Vîntu-aleargă prin zăvoi, Cu privirea-ntunecată Şi ne lasă pomii goi Pe sub bolta-nlăcrimată. Codrii freamătă a dor, Regretând trecuta vară, Şi se leagănă în zbor, Cârduri de cocori spre seară. Pe aleile pustii, Anotimpul… Citește în continuare Autumnală
Întomnare
Se despletesc în mine-n pragul serii, Chemări târzii în strune de vioară Şi parcă-aud suspinul cald al verii, Cum printre crengi de gânduri se strecoară. Plouă pe-alei cu frunze-ntârziate… Iar firul ierbii ars de-atâta soare, Adună-ncet smaralde-nlăcrimate, Sub nori de plumb ce plâng a întomnare. Plouă mărunt, bacovian şi rece,… Citește în continuare Întomnare
Ei… şi ce dacă?
Şi s-a mai scurs un an din cupa vieții… Pe tâmpla mea, un fir de lăcrămioară, Plăpândă, precum roua dimineții, A poposit tăcută-aşa-ntr-o doară. Mai fac un pas, mai scriu o altă filă Şi înc-o treaptă urc pe a vremii scară, Cu-acelaşi suflet fraged, de copilă, Dar… cât de repede… Citește în continuare Ei… şi ce dacă?
Linişte
E-o linişte deplină astă seară, O linişte cum n-a mai fost de mult… Eşarfe roşii, de amurg, coboară Şi-n mine-a amuțit orice tumult. Bătrânul Rin îşi poartă către mare Povestea între-apus şi răsărit… Şi în oglinzi de ape curgătoare, Se unduiesc fâşii de cer topit. Desculțe, printre trestii ascuțite, Alunecă-n… Citește în continuare Linişte
Pădurea mea…
Îmi eşti aşa frumoasă azi, pădure, Cu ramul primenit în verde viu… Sub despletiri de vânt cu aripi sure, M-aşez în poala ta, un vers să scriu… Mă copleşesc aducerile-aminte, Copacii mă privesc cu ochi senini, Vin fluturi albi în zbor să mă alinte, Prin labirint de umbre şi lumini.… Citește în continuare Pădurea mea…
Înfrățire
Ca aripa de înger mi-s frunzele în zbor, Când mă atinge tandru a toamnei despletire… Sunt doină nesfârşită tot fremătând a dor… Iar tu, un pumn de tină… tânjind la nemurire. Eu țin pe umeri cerul cu-albastru-i infinit Şi port pe brațe raza fierbinte de la soare, Din umbre-nlănțuite, sub… Citește în continuare Înfrățire
Azi-noapte
Azi-noapte am deschis fereastra larg, Voiam s-ating luceferii cu mâna… Dar sprijinită pe un vechi catarg, Mă urmărea cu ochi de ceară, Luna. Eu m-am oprit privind atent la ea, Se legăna uşor în pas cu marea… Şi m-am retras tiptil după perdea, Tot încercând să îmi ascund mirarea. Pe… Citește în continuare Azi-noapte
Copacul fără nume
La umbra ta, copac bătrân, cu ramuri legendare, Am poposit să-mi odihnesc neliniştea ce doare… Pe țărm de gând m-am aşezat… şi-o frunză călătoare, Din palma ei mi-a picurat o lacrimă de soare. Copac al frunzelor ce tac pe prag de înserare, Eu port în suflet şi-n priviri un semn… Citește în continuare Copacul fără nume
Amurg cu-aromă de lavandă
Amurg de vară-albastru violet… Stau la taifas cu stropii de lumină, Aşa cum şade-un suflet de poet Pe țărm de gând, departe de rutină. Crâmpeie de poveste, ca-ntr-un vis, Se despletesc prin câmpul de lavandă… Pe prag de-amurg, o floare s-a deschis Să-mi toarne-n palmă mirul, drept ofrandă. Aleargă spre-orizont… Citește în continuare Amurg cu-aromă de lavandă
Înserare
Lumina se stinge-n buchete de jar, Sub falduri de-albastru ce-nvăluie zarea… Tresare din somn un timid felinar, Pe-un cântec de greieri ce cheamă-nserarea. Se-anină luceferi pe-un capăt de cer, Zefirul îmi mângâie tâmpla-ntr-o doară, Când luna pândeşte din tainic ungher, Ca negura nopții să nu mă mai doară. Şi umbra… Citește în continuare Înserare
Pe prag de gând
Eu port în suflet o povesteŞi-n piept îmi toarce-un dor flămând De tot ce-a fost şi nu mai este…Dar mă opresc din când în cândS-ascult al vremii freamăt blând,Pe prag de gând. Mi-e inima un cânt de liră,Mi-e gândul pasăre în zbor…Când vântul aripa-şi răsfiră,M-atinge-n taină c-un fiorŞi-n poala serii… Citește în continuare Pe prag de gând
Tu, Doamne…
Dincolo de ce-aş putea eu crede, Dincolo de ce-aş putea eu şti, Dincolo de tot ce nu se vede, Eşti Tu, Doamne… Cel din veşnicii! Dincolo de lacrimi şi durere, Mai presus de neguri sau de nori, Mi-eşti popas de gând şi mângâiere, Mi-eşti altar de rugă până-n zori… Dincolo… Citește în continuare Tu, Doamne…
Inocență
Mă-ntreb şi azi, de unde vine ploaia? De ce plâng norii-n ceas de asfințit? Sau cum îşi stinge soarele văpaia Când îşi întoarce fața spre zenit? Cine-a pictat pe zare curcubeul? Cine-a-mbrăcat câmpia în culori? De ce e-albastru şi nu verde cerul? Sau cum stă roua-n palma unei flori? Cum… Citește în continuare Inocență
În fald de neguri coapte
Sprânceana nopții se încruntă iară, Se-aude-ncet zefirul fremătând… Eu rătăcesc pe-o stradă solitară, În timp ce luna, cu priviri de ceară, Se-nalță luminând. Aleargă umbre-albastre, violete, Prin labirint de-adâncuri, rând pe rând Şi se coboară cu mişcări discrete, Să-mi picure din cupa nopții-n plete, În suflet şi în gând. Se… Citește în continuare În fald de neguri coapte
De-atâta primăvară
Au înflorit castanii la-nceput de mai Şi-s parcă mai frumoşi ca niciodată… Aleile iubirii par un colț de rai, Când ramu-şi cerne floarea-nmiresmată. Şi ninge iară cu petale de cais, Cu flori desculțe, despletite-n soare, Lalele, crini, bujori, narcise, ca-ntr-un vis, Se prind în vals sub adieri uşoare. Ca un… Citește în continuare De-atâta primăvară
Rugă
La ceas târziu, îngenuncheat, Ajuns la margini de genune Cu sufletul împovărat, Nevrednic, gol şi-nsingurat, Mă-ntorc la Tine-n rugăciune. Zdrobit, mă plec sub crucea Ta Şi stau tăcut, în aşteptare… Să-mi faci un semn, să-mi spui cumva Că sângele-Ți, la Golgota, A scris şi-n dreptul meu: „Iertare”. Tu ştii c-aş… Citește în continuare Rugă
Mărturisire
Cu poezia am crescut odată Şi-n universul ei mă regăsesc, Cuprind în suflet veşnicia toată La ceas târziu, când muzele sosesc… Cuvinte plămădite-n călimară, Se-ngemănează-n gândul nerostit, Ca mai apoi în vers să îmi răsară, Când bate miezul nopţii… desluşit. Plutind pe-un colț de-albastră reverie, Tăcerile din mine se topesc…… Citește în continuare Mărturisire
Am obosit
Pe cerul meu plâng norii cu amar, Şi-n suflet bat furtunile-n rafale, În picuri de-ntuneric iar şi iar, Pelinul vieții-mi curge în pocale. Cu fiecare-amurg întârziat, O lacrimă albastră se prelinge Să-mbrățişeze-al inimii oftat Şi-al gândului frământ ce nu se stinge. Am încetat de mult să mai visez, S-au strâns… Citește în continuare Am obosit
Zbor fără aripi
Aş vrea să zbor, dar aripile-mi par străine, Mi-e dor de-al cerului albastru nesfârşit, De roua dimineților diamantine, De trilul vesel care… parc-a amuțit. Aş vrea să mai ascult a vântului şoptire, În zbor înalt spre înapoi… spre început, Să mă aşez din nou pe-un colț de nemurire… Mai dă-mi… Citește în continuare Zbor fără aripi
Sub talpa urii fără rost
Pământul geme şi suspină… Nu va mai fi precum a fost, Cad prunci ucişi fără de vină Sub talpa urii fără rost… E plâns, e groază, e durere, Sub foc de arme de război, Şi-n urmă ninge c-o tăcere, Ce-ngheață sufletele-n noi… Se curmă vieți, schimbând destine Şi tunuri negre,… Citește în continuare Sub talpa urii fără rost
Cetină verde de brad
Cetină verde de brad, Tu nu vezi cum fulgii cad? Se rostogolesc în grabă Peste tine noaptea-ntreagă… Vântul suflă ne-ncetat, Cerul ninge cu oftat, Nu ți-e frig, şi nu ți-e teamă De-ntunericul din preajmă? Te invit aici în casă, Vreau sa ştii că mie-mi pasă Şi-am să te aşez cuminte… Citește în continuare Cetină verde de brad
Suntem tot mereu pe drum
Suntem tot mereu pe drum, Când la vad, când la răscruce, Printre file de album, Drumul vine şi se duce… Sunt poteci spre nicăieri, Strâmte, largi, şerpuitoare, Înspre mâine, înspre ieri, Înspre vis sau renunțare… Drumuri scurte, drumuri lungi, Sunt şi-alei cu pomi în floare Pe care-ai dori s-ajungi… Dar… Citește în continuare Suntem tot mereu pe drum
Ca-n vreme de război
Bat clopote, e jale, E vreme de război Și tancuri taie cale În inimă la noi. Miroase-a foc de arme Şi-un negru voal de fum C-un vaiet lung de-alarme Se-amestecă pe drum… Şi norii se adună, Furtuni lovesc în noi, Tăcerea s-o răpună, Ca-n vreme de război. Şi-n suflete se-aude… Citește în continuare Ca-n vreme de război
Fii lumină!
Ai fost creat să fii lumină, Chiar mâna Lui te-a modelat… Şi-n bietul bulgăre de tină, Un strop de viață a suflat. Ai fost creat să fii lumină, Dar… Şarpele te-a înşelat Şi-ai părăsit acea Grădină, Cu sufletul îngenuncheat. Ai fost creat să fii lumină, În bezna nopții,-un felinar, Când… Citește în continuare Fii lumină!
Paşi prin grădina vieții
Mai lasă-mi, viață,-n cale primăvara Cu muguri de speranță şi senin, Cu ramul care-şi scutură povara Să mângâie-al pământului suspin! Mai toarnă-mi din a florilor culoare, Mai lasă-mi zâmbetul diamantin Al clipelor ce trec spre neuitare Şi-mbracă-n strălucire-al meu destin! Să ningă cu petale de lumină Ca-ntr-un Eden pe suflet… Citește în continuare Paşi prin grădina vieții
Rayos de luz
Estoy en el filo yacente del silencio, cuando detrás de la noche irrumpen los rayos de luz, abriéndo camino al amanecer, en un… de vida derroche. El cielo cambia de colores, colando esperanzas en el… sin barrer sendero de mi deambular hacia ninguna parte, como un despistado viajero. Abarco el… Citește în continuare Rayos de luz
În fald de neguri coapte
E noapte, totul doarme şi lacrimi de-ntuneric Alunecă năvalnic pe bolta fără stele… Prin labirint de vise se-amestecă himeric Şi se preling, sfioase, în gândurile mele. Pierduți în larg de mare, vâslind prin bezna deasă, Se furişează tainic luceferii în zare Şi-n liniştea deplină încep uşor să țeasă, Pe cerul… Citește în continuare În fald de neguri coapte
Bajo el párpado de la luna
Deambulo por un sendero del que el atardecer ahuyenta el último verso del día… Volando entre sombras, una flecha de fuego atraviesa el horizonte, dejando atrás las llamas del ocaso. Busco el camino hacia mi casa, entre ruínas de momentos matados, pintando acordes nocturnos en el pentagrama azul marino del… Citește în continuare Bajo el párpado de la luna
Soy
Soy un destello de luz que mana del fuego astral, Soy ánfora de barro con alma soñadora, Una gota perdida en una inmensa ola del mar… Y en el universo, una pequeña nube voladora. Soy polvo de estrellas caídas en pecado, Un grito mudo del pensamiento errante, Soy sueño, en… Citește în continuare Soy
Pe-un prag de vis
„Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde” Să-mi picure pe rană balsam şi alinare… Eu o cuprind tăcută, în palme şovăinde Şi ca pe-o nestemată, mi-o prind la cingătoare. Pe-un prag de vis coboară în noaptea-mi fără stele, Cu-mbrățişări de suflet, o blândă adiere, Îndepărtând amarul şi dorurile… Citește în continuare Pe-un prag de vis
Pe-un trist peron de gară
Ploua mărunt şi se făcuse seară… Un tren se contura în depărtare, Te urmăream pe-un trist peron de gară, Să-mi faci un semn ‘nainte de plecare. Şi ca o umbră-n clipa-mi solitară, Tăcută, ai pierit încet în zare… Eu am rămas a nu ştiu câta oară, Cu ochii-nlăcrimați a-nsingurare, Cu… Citește în continuare Pe-un trist peron de gară
Fericire
Mi-e sufletul un trandafir în floare, Un colț de cer albastru, cristalin, O aripă întinsă către zare, În zbor spre-un răsărit diamantin. Şi mă inundă-un dor nebun de viaţă Ce-mi poartă gândul dincolo de nori, Să stau pe-un colț senin de dimineață, Precum stă roua-n palma unei flori. Mi-e inima… Citește în continuare Fericire
Te-aş îmbrățişa
Păstrez ca pe-o comoară-n inima-mi durută, O ultimă scrisoare ce mi-ai scris cândva… Sub lacrima ce-obrazul astăzi mi-l sărută, Nerepetate clipe trec prin fața mea… Şi te-ntâlnesc din nou pe-un colț de neuitare, Pe-aceeaşi bancă, unde timpul s-a oprit… Imaginea din suflet prinde iar să zboare, Spre-aleile pe care paşii-au… Citește în continuare Te-aş îmbrățişa
Târziu
Se lasă înserarea… şi fremătând se-aude„Cum vântul farmă ramuri zvârlindu-le-n ferești”M-aşez la gura sobei, sub pleoapa iernii crudeŞi mă cufund, în taină, în lumea cu poveşti… Pe tâmpla-mi obosită, o şoaptă necuminte, Îmbrățişând tăcerea din gândul nerostit, Mă poartă pe aleea cu doruri troienite Şi ninge peste suflet… şi ninge… Citește în continuare Târziu
Eminesciană
Bate-un vânt de poezie dinspre lacul cel albastruIar în luciul apei line, se-oglindeşte-acelaşi astru…Mai suspină câte-un nufăr legănat pe-un vers de seară,Amintindu-şi de poetul ce-i zâmbea odinioară. Printre ramuri desfrunzite se ridică blânda lună,Dinspre zarea-ntunecată, singuratic, cornul sună…Şi bolnav de necuvinte, trist şi fremătând a jale,Codru-şi toarce-a lui poveste-n taină,… Citește în continuare Eminesciană
A mai trecut un an
Se-ngemănează norii-n depărtare,Adie dinspre-apus un vânt polar,Se scurge timpul fără ezitare,E iarnă-n desfrunzitul calendar. De-o vreme parc-a început să doarăCând orologiul bate desluşit…Nisipul din clepsidră tot coboarăŞi ninge peste suflet viscolit. A mai trecut un an spre veşnicie,Ca o părere-n noapte-a dispărutŞi a apus în fald de nostalgieIar mâine o… Citește în continuare A mai trecut un an
Zi colindă, zi mai tare!
Zi colindă, zi mai tare,Să mai ningă c-o strigare,Ca în ceas de sărbătoare,Să uităm de tot ce doare! Zi colindă, zi mai tare,Mai rămâi cu o urare,Pentru anul care-apare,Cu noi file-n calendare! Zi colindă, zi mai tare,Să se-audă-n depărtare,C-am scăpat de izolareŞi de-atâta-nsingurare! Zi colindă, zi mai tare,Să răsune-ntreaga zare,Iar… Citește în continuare Zi colindă, zi mai tare!
Noapte de vis
Era o noapte plină de mister… Fulgi albi de nea-ncepuseră să cadă Şi îngerii cântau un lerui ler, Căci se-ntrupase-a cerului plămadă. Frânturi de amintiri, încet doinind, Cu glasul lor îndeamnă la visare… Printre nămeți adie-un vechi colind, Zburând cu vestea pe la fiecare. Pornind la drum cu pas neliniştit,… Citește în continuare Noapte de vis
Veniți cu noi la iesle!
E liniște și-aproape s-a-nnoptat,Păstorii stau de veghe pe câmpie…Dinspre coline-un zvon neaşteptat,Răsună ca o dulce melodie… Pe cer sunt stele mii ce strălucesc,Iar îngerii tot urcă și coboarăŞi magii către staul se grăbesc,Cu vestea ce pământul înconjoară. E-o noapte cum nicicând nu s-a văzut…În Betleem, în ieslea cea săracă,Mântuitorul lumii… Citește în continuare Veniți cu noi la iesle!
Te-aş colinda
Te-aş colinda în prag de sărbătoare, Cu dalbe flori şi-un altfel de Crăciun… Când peste-a inimii însingurare, Ninge şoptit în seara de Ajun… Se-aude dinspre ieri, ca o părere, Un vechi colind în grai nepământesc, Cu flori de gheață ninge peste ere Şi-n gând atâtea doruri năvălesc… Te-aş colinda în… Citește în continuare Te-aş colinda
Sfârşit de toamnă
Peste covorul frunzelor căzute, Călcâiul toamnei poartă-aceeaşi veste… Hoinare nostalgii mocnesc durute, Dintre apuse file de poveste… Coboară-un foşnet rece dinspre munte, Se-apleacă norii-n falduri argintate, Lăsând în urma lor zăpezi cărunte Şi flori de gheață, prin grădini, sculptate. În palma frunzei încă mai suspină Un ultim vers ‘nainte de… Citește în continuare Sfârşit de toamnă
Acolo…
Acolo unde murmură izvorul Şi printre stânci coboară neînfrânt, În valea unde lăcrimează dorul, Pe firul ierbii legănat de vânt… Acolo unde-n lunca solitară, Pândește luna dintr-un cer senin Şi-acelaşi cânt de nai şi de vioară Se-aude-n al pământului suspin… Acolo unde codrii goi oftează Când rândunelele în zbor se… Citește în continuare Acolo…
Resemnare
Scade ziua în clepsidră într-un ritm halucinant, Umbre reci, misterioase-şi plimbă pasul nonşalant, Cad secundele ucise sub a timpului arcadă Şi prin fața mea, tăcute, se perindă-n cavalcadă. Şi tot bat şi bat în mine clopote cu glasul stins, Dangătul prelung se frânge în albastrul necuprins Iar pe tâmpla-ncărunțită se… Citește în continuare Resemnare
A mai trecut o toamnă peste noi
A mai trecut o toamnă peste noi, Bat clopotele-a dor şi-a despărțire Şi am rămas mai singuri şi mai goi, De-atâția paşi pierduți prin cimitire. Prea multe aripi frânte timpuriu, Prea multe inimi au uitat să bată Şi ne-a rămas în sufletul pustiu, Un gol şi-o lacrimă nemângâiată. Prea multe… Citește în continuare A mai trecut o toamnă peste noi
Oceane de singurătate
M-am exilat la capăt de pământ, Acolo unde marea-şi are începutul… Şi ca o pasăre cu zborul frânt, Ascult cum plânge a singurătate, vântul. M-am cuibărit pe-o margine de vis, Acolo unde ning tăceri peste cuvinte Şi-un fulg de nea ce coborâse din abis, S-a prefăcut pe-obraz în lacrimă fierbinte.… Citește în continuare Oceane de singurătate
Vas de lut (Acrostith)
𝗩as de lut fragil şi tandru, aşezat pe-un colț de viață, 𝗜nimă sculptată-n tină cu iubire şi candoare, 𝗢rizont deschis spre-o caldă şi senină dimineață, 𝗟impede precum albastrul din petala de cicoare… 𝗘şti un val trudit de mare, eşti condeiul care scrie, 𝗧rena nopții care poartă-n faldu-i stropi de reverie,… Citește în continuare Vas de lut (Acrostith)
Pe țărm de suflet
Am strâns albastrul nopții-n călimară, Adăpostit la umbra unui vis, Sub pleoapa lunii cu priviri de ceară, Ce-şi picura tăcerea în abis. Ningea o linişte pe țărm de suflet… În Carul Mare m-am urcat din mers Dar m-am oprit din fermecatu-mi umblet, Să scriu c-un colț de stea, pe cer,… Citește în continuare Pe țărm de suflet
În poala-nserării
Păşind pe covor de lumini selenare, Târziul coboară-n cascade de-albastru. Clipesc prin unghere, timid, felinare Şi-n poala-nserării mijeşte un astru. Cresc umbre-alungite în foşnet de şoapte Şi-un dangăt prelung, frânt sub negura deasă, Dispare-n neant pe-o felie de noapte, Când luna tresare din vis, somnoroasă. Cad cioburi de gând peste… Citește în continuare În poala-nserării
Renaştem din poeme
Zburăm cu albe aripi înspre galaxii, Tot rătăcind purtați prin lumi boeme, Cu gândul legănat de-albastre insomnii, Ce-şi picură amarul în poeme. Şoptiri de suflet toarnă în taină din abis, Prin călimări, silabele rămase, Când muza reapare între somn şi vis, Înveşmântată-n straie de mătase… Suntem doar abur risipit în… Citește în continuare Renaştem din poeme
Tăceri din gânduri nerostite
E mult mai toamnă astăzi decât ieri, Rugina se preface-n flori de gheață, Cad cioburi de lumină-n mlădieri, Din nesfârşit peste tăcutul dor de viață. Se zbate clipa-n gândul nerostit Să pună stavili noi în calea nopții Şi-n răzvrătiri nebune, s-au pornit Să curgă lacrimi ne-ndurate-n palma sorții. E mult… Citește în continuare Tăceri din gânduri nerostite
Am fost…
Am fost bob firav de rouă strâns în palma unei flori, Lacrimă întârziată pe sub geană uneori, Între vis şi împlinire am fost semn de întrebare Şi mi-am aninat dorința printre stele căzătoare. Am fost fulger de lumină într-un fald de curcubeu, Puful alb de păpădie spulberat instantaneu, Am fost… Citește în continuare Am fost…
Sunt
Sunt licăr de lumină scurs din soare, Sunt vas de lut cu suflet visător, Un strop pierdut într-un talaz de mare, În Univers sunt doar un fir de nor. Sunt pulbere de stele căzătoare, Sunt bob de rouă-n palma unei flori, O şoaptă rătăcind la întâmplare, Sunt un ecou în… Citește în continuare Sunt
Ascultă marea!
Nu doarme valul încă Şi marea nu mai tace, Sub negura adâncă Ce-n falduri se desface. Plâng crestele-nspumate, Catargele se frâng, Plâng albatroşi departe, Când nori de plumb se strâng. Şi-n noaptea-ntunecată, Cu unduiri stângace, O barcă-ntârziată, În zbucium se complace. La margini de genune, Lovit de stânci, talazul, Se… Citește în continuare Ascultă marea!
Cioburi de suflet
Peste zidurile de marmură ale nopții, se înalță o aripă de lumină, desenând un palid rotocol pe bolta senină. Hoinărind spre neunde, m-am oprit să-mi odihnesc neliniştea pe țărmul însingurat al mării. În poala unui val, Luna îşi leagănă nesomnul sub şoptirile albastre ale întunericului. Din căuşul palmei desculțe, sorb… Citește în continuare Cioburi de suflet
Regina nopții
Lunecând pe bolta-albastră, M-a surprins aseară Luna… Contemplând-o la fereastră, I-am făcut uşor cu mâna. S-a oprit cu gestu-i candid, Să-mi arunce o privire Şi-am zărit pe chipu-i palid, O timită licărire. Cufundată în visare, Am poftit-o-aici, la cină, Aş fi vrut să se coboare Pe o rază de lumină.… Citește în continuare Regina nopții
Atâta dor…
Atâta dor Am adunat, Rătăcitor Şi-nsingurat… Atâta dor Neliniştit, Sfâşietor, Arzând mocnit… Atâta dor, Un dor aprins, Stăruitor, În lacrimi stins… Atâta dor Nestăvilit, Ca un izvor Neobosit… Atâta dor În nopți pustii, Purtat în zbor Spre galaxii… M-atinge-n taină un fior Şi-n Carul Mare mă strecor Cu aripă de… Citește în continuare Atâta dor…
Ecoul silabei
Uneori îmi descalț sufletul să umble tiptil pe nisipul cald al viselor printre urme şi umbre… M-aşez pe-un colț de reverie s-ascult ecoul ce desparte tăcerea-n silabe… Mi-aştern un pat din doruri, şi mă-nvelesc cu rime-n culori de fantezie ce curg apoi în slove pe coala de hârtie… Uneori îmi… Citește în continuare Ecoul silabei
Între lacrimă şi zâmbet
Între lacrimă şi zâmbet, văduvit de libertate, Pân’ la margini de genune, bietul fir de lut se zbate… Lacrima,-n privire frântă, sufletul îl linişteşte Şi ca dup-o ploaie caldă, zâmbetul se limpezeşte. Între lacrimă şi zâmbet am pus legământ de pace: Când am zâmbetul pe buze, lacrima din suflet tace… Citește în continuare Între lacrimă şi zâmbet
E toamnă peste toamna mea
Pe-al nopții cer cu gene plumbuite, Mi-agăț dorința într-un colț de stea. Înrourate, clipele cernite, Îmbătrânesc lumini sub pleoapa-mi grea. A-ncărunțit culoarea în petale, Copacii-şi plâng destinul amurgit, Când toamna-şi toarnă mirul în pocale, Şi-a ei savoare-n suflet desfrunzit. Se ceartă vântul cu-ale serii umbre, Foşnind în trena-i falduri brumării,… Citește în continuare E toamnă peste toamna mea
În ceasul crizantemelor târzii
Uşoare umbre cresc dezlănțuite, Septembrie aproape a trecut… În filmul mut al toamnei răzvrătite, Hoinare nostalgii mocnesc durut. Octombrie aprinde-n lampioane, Prin reci unghere, palide lumini… Şi plâng cărările de paşi orfane, Îngenuncheată-i frunza în grădini. Am naufragiat pe-un vers de seară, În ceasul crizantemelor târzii, Ucise sub a timpului… Citește în continuare În ceasul crizantemelor târzii
Din două aripi…
Din două aripi, zbor cuminte Ce-mbrățişează necuprinsul, Să poarte spre-mplinire visul Păstrat în suflet de părinte… Din două aripi, zbor spre soare, Născut din dorul de lumină În suflet fraged, fără vină, Nemărginirea să măsoare… Din două aripi, zbor spre stele, Țesut cu fir de nemurire, Un zbor înalt, fără… Citește în continuare Din două aripi…
E-atâta toamnă…
M-am prins în vals cu toamna prin parcul plin de frunze Ce-aleargă-n ritm agonic sub bolta plumburie. Amurgul se coboară printre şoptiri de muze, C-un tainic vers de seară pe-o lacrimă târzie… Mă-ntorc tăcut pe-aleea fântânilor, prin timpuri, S-ascult din nou ecoul izvoarelor departe… Şi-o tristă simfonie ascunsă-ntre-anotimpuri, Îmi picură… Citește în continuare E-atâta toamnă…
Constatare
Pe-un colț uitat de lume mi-am aşezat cuminte, La umbra fericirii, între real şi vis, Grădina mea cu doruri şi visuri ne-mplinite Să-mi înflorească-n cale c-un nou destin, rescris. Şi i-am pavat aleea cu stropi de reverie, I-am agățat deasupra albastrul necuprins, Să nu-mi mai pară bolta anostă, cenuşie, Pe… Citește în continuare Constatare
Zâmbeşte!
Întoarce-ți fața către soare, Când sufletul ți-e desfrunzit, Mai lasă zâmbetul să zboare Şi peste visul ne-mplinit! Zâmbeşte când e-n suflet pace Dar şi în vreme de război! Un zâmbet poate să împace Furtuni năpraznice, în noi. Atinge-mi inima c-un zâmbet, Chiar dacă trist şi singur eşti, Cu ochii grei… Citește în continuare Zâmbeşte!
Andante
Dimineți cu voal de ceață Peste-al cerului senin, Plâng desculțe prin fâneață, Anotimpul în declin. De pe bolta plumburie, Curge lin pe portativ, În acord de rapsodie, Toamna, la superlativ. Cu alai de bogăție Şi arome prin grădini, S-au întors strugurii-n vie, Cu podoabe de ciorchini. Un andante, lin, valsează… Citește în continuare Andante
Între noapte şi zi
Pe un colț de noapte-albastră, Ferecată-n lumea-i lină, Şade-n cer, deasupra noastră, Nemişcată, Luna plină. Poartă straie de lumină Iar privirea ei măiastră, Strălucind diamantină, Îmi pătrunde prin fereastră. Din felia mea de lume, Înspre alte zări celeste, Printre stropi de-argint şi brume, Mă strecor ca-ntr-o poveste. Un ecou prelung… Citește în continuare Între noapte şi zi
Dilemă
Ori e nouă, ori e şase, Nu mai înțeleg nimic! Chiar am dubii serioase Dar… să judecăm un pic… Eu aş spune că e nouă… Însă tu, un şase vezi, Când părerile sunt două, Pentru care să pledezi?! Şase, nouă, şase, nouă, Nici nu ştii ce să mai crezi, Când… Citește în continuare Dilemă
Mi-e toamnă
Ca un râu de nostalgie curge-a toamnei simfonie, Invocând pe portative doruri şi melancolie… Vântul poartă pe alei frunze arămii-n spirale, În grădină-s pomii goi, cântă greierii a jale. Norii-şi scutură cenuşa de pe bolta plumburie, Peste codrul care-şi plimbă mândru trena ruginie… Singuratic, plânge-un dor pe la cuiburile goale,… Citește în continuare Mi-e toamnă
Toamnă şi-atât
Lacrimi de nor Frunze în zbor Aripi de vânt Schimb de veşmânt Stol de cocori Brumă în zori Cer plumburiu Codru-arămiu Greieri la bal Trist recital Livezi şi vii Holde-aurii Grâne-n hambar Must în pahar Iz de gutui Dulci-amărui Țărm amuțit Val ostenit Stropi pe nisip Umbre pe chip Văi… Citește în continuare Toamnă şi-atât
Dialog poetic
Am întâlnit pe-un colț de vis Un suflet poezie O clipă doar am coincis, C-aşa a fost să fie… (Violeta Andrei Stoicescu) O clipă ne-am îmbrățișat, În regăsiri de suflet, Poemele ne-au mângâiat Al chipurilor zâmbet… (Daniela Konovală) A fost de-ajuns în lutu-acest’ Să-ți întâlnesc privirea! Noi una suntem, gând… Citește în continuare Dialog poetic
Mi-e-aşa de dor…
Afară e urât şi plouă, Eu stau la geam cu tine-n gând… Purtat pe-un colț de lună nouă, Mă-ngenunchează-un dor flămând. Suspină orologiu-n noapte, Copacii goi au adormit, Se-amestecă tăceri cu şoapte Iar timpul parcă s-a oprit. Mi-e dor să-mi odihnesc privirea Pe chipu-ți blând, fără egal, Să sorb din… Citește în continuare Mi-e-aşa de dor…
Nostalgie
Dansează frunzele cu vântul Şi-un freamăt lin coboară, Copacii-şi leapădă veşmântul Către sfârşit de vară. Cu adieri de nostalgie Alt anotimp se-arată, Să-şi poarte trena ruginie Sub zarea-nlăcrimată. Se-mbracă-n strai de plumb seninul, Când norii se adună, Să toarne din potir preaplinul Şi fulgeră… şi tună… Se-adună holdele-n grânare Din… Citește în continuare Nostalgie
Foşnet de toamnă
Pierdute ca-ntr-un zbor de fluturi, Dansează frunzele-nsetate De-un tainic dor de libertate, Printre-anotimpuri. Pe-acorduri triste de vioară Şi cânt de greieri în surdină, Se-ascunde verdele-n rugină, E toamnă-afară. Coboară bruma-n pas cu zorii Iar codru-şi murmură povestea, Cu foşnet lin aleargă vestea… Se duc cocorii. E-atâta dor şi nostalgie În… Citește în continuare Foşnet de toamnă
Contraste
Călătorim prin lumea de contraste, Cu bucurii, amaruri, suferinți, Ne regăsim prin timp şi spații vaste, Pe drumul ce-l urmăm cu paşi cuminți. Prin labirint de neguri şi lumină, Prin văi adânci, pe culmi de neatins, Trecutul şi prezentul se îmbină Cu ere-ndepărtate, ce s-au stins… Atraşi de noi tărâmuri… Citește în continuare Contraste
In memoriam (tatălui meu)
Azi m-am întors pe drumul de-altădată, Cu sufletul cuprins de nostalgie, La ceas târziu, pe-o lacrimă purtată, De versul ce-mpleteai cu măiestrie… Mi-e-aşa de dor… dar totul e tăcere, Condeiul tău demult a amuțit Şi-aud din depărtări, ca o părere, Ecou de poezie-n asfințit… Păstrez în gând şi-n inimă sculptată,… Citește în continuare In memoriam (tatălui meu)
Ferestre de suflet
Mi-e sufletul fereastră către cer În care se-oglindeşte-n zori seninul… Chiar dacă noaptea-n straie de mister, Îmi mai umbreşte uneori destinul. Mi-e sufletul fereastră către cer, În care bat furtuni când dorul doare, Când pasul rătăcit şi prea stingher, Se poticneşte-adesea pe cărare… Mi-e sufletul fereastră către cer, Prin care… Citește în continuare Ferestre de suflet
De ziua mea
De ziua mea nu-mi fac cadou nimic, Mi-ajung doar câteva petale de visare, Un vers de poezie îmi dedic Şi-adaug în grădina vieții înc-o floare. Cu-acelaşi suflet tandru de copil Mă poartă pasul pe a timpului cărare… A mai trecut un an… aşa, tiptil Dar vine altul, cu o nouă… Citește în continuare De ziua mea
Oraşul nufăr
Gondolier, mai spune-mi, mai spune-mi iar povestea Despre oraşul nufăr pe ape de cristal, Pictează-mi-l pe suflet, să duc cu mine vestea Despre-un tărâm cu punți şi măşti de carnaval… Sub un balcon se-aude, când seara lin coboară, O veche melodie a unui trubadur Ce-nvăluie tăcerea-n acorduri de vioară Şi-aşterne… Citește în continuare Oraşul nufăr
Zbor spre înălțimi
Cu aripi de vultur mă-nalț peste neguri Sub vraja ce umple al clipei delir, Să sorb din seninul ce toarnă din ceruri Albastrul ascuns în al zilei potir. Privesc cum se-adapă din el răsăritul Ce-nvăluie zarea-n sclipiri de safir, Când roua-n adânc îşi presară argintul, Să mângâie floarea cu dulcele-i… Citește în continuare Zbor spre înălțimi
Gând rebel
Într-o lume prea grăbită, De tumult învăluită, Mă opresc din vreme-n vreme Să ascult cum vântul geme… Gânduri mii se zbat în minte, Toarnă şoapte în cuvinte Şi le-alungă-n veşnicie Îmbrăcate-n fantezie. Hoinărind la întâmplare Se amestecă în zare Şi pornesc la pas cu visul, Străbătând întreg abisul. Dar deodată… Citește în continuare Gând rebel
Apus de soare dincolo de nori
Dincolo de nori, cerul pregăteşte un spectacol infinit de lumină şi culoare pictat pe orizont în formă de apus de soare… în timp ce umbre reci şi negre îşi fac încet, încet, înspre pământ cărare. E înserare… De-acum, de dincolo de nori străbat prin întuneric în tăcere lumini stelare… Sub… Citește în continuare Apus de soare dincolo de nori
Ploaie de vară
Arşița verii, Glasul tăcerii… Cheamă spre seară Ploaia de vară. Raza de soare Cu resemnare Se pierde-n zare În grabă mare… Natura-i toată Încețoşată… Norii se-adună, Deodată tună, Fulgere albe Se prind în salbe. În depărtare, Sub frământare, Un val de mare Stă în picioare. Vântul aleargă, Urma să-i şteargă… Citește în continuare Ploaie de vară
Mi-e bine…
Cerul coboară albastru-n fântână, În apa rece lumina-şi fărâmă… Sorb din răcoarea ce-ajunge la mine. Mi-e bine. Stau în tăcere, cu buze-nsetate, Se-ntorc din drum amintiri exilate, Cu palme de suflet vadra s-o-ncline Spre mine. Cumpăna vremii îşi leagănă dorul Şi din adânc izvorăşte fiorul, Tremură zarea-n culori opaline, Mi-e… Citește în continuare Mi-e bine…
Muguri de speranță
„Bolnavi de speranță, aşteptăm întruna”, Ne hrănim cu vise sub povara grea… Prindem câte-o rază când se-aprinde luna Şi ne țesem aripi noi din colb de stea. Din clepsidra vieții clipa-ncet dispare, Ca un abur piere tot ce-a mai rămas… Dar speranța-n suflet e nemuritoare, Ea rămâne până-n cel din… Citește în continuare Muguri de speranță
Nelinişte
Sunt valul înspumat pe-o mare-albastră, Tot legănat de vremuri în unduiri retard, Tresar când luna-mi bate în fereastră… Printre-amintiri cernite, bătrâne raze ard. Mi-e sufletul ca bolta în furtună, Un freamăt îmi strecoară prea dulci fiori în gând… Te văd zâmbind, păşim sub clar de lună, Prin labirint de noapte,… Citește în continuare Nelinişte
Regăsire
În poarta casei mele văd copilăria… Pe vechiul drum mă-ntorc cu-atâta dor, Mi-aştern în poezie astăzi nostalgia Şi-n lumea-i fermecată mă strecor. Cu paşi rătăcitori mergând tăcut şi-alene, M-am tot pierdut pe cale printre spini Şi m-am trezit cu roua zorilor pe gene, Pe banca din grădină, printre crini. Atâtea… Citește în continuare Regăsire
În luna lui Cuptor
Scăldată-n razele de soare, Sub murmur rece de izvor, Se-ntoarce-o filă-n calendare, E luna lui cuptor. Se-aude zgomot de tractoare, Şi-un dans de colb cu iz de dor, Se pierde-ncet, plutind în zare, În luna lui cuptor. Se-alintă spicul pe ogoare Şi se mai strânge câte-un nor, Ce piere-apoi în… Citește în continuare În luna lui Cuptor
Glasul tăcerilor
M-am oprit din zbor spre seară Lângă chipul tău durut… Mă priveai cu ochi de ceară, Dăltuit în rece lut. Vântul legăna-n tăcere, Ca un veşnic trubadur, Amintiri din alte ere Peste liniştea din jur. Aş fi vrut să-ți fiu aripă Înspre cerul cristalin, Dar destinul, într-o clipă, Ți-a frânt… Citește în continuare Glasul tăcerilor
Dezamăgire
Stau la fereastră şi privesc tăcut în noapte… În sufletu-mi e-o linişte ca-n vreme de război… Dezamăgire, dor aprins, singurătate, Alunecă pe lacrimi din ochii-mi trişti şi goi… Iubirea mea ți-am dăruit-o ca pe-o floare, Crezând c-ai s-o sădeşti pe-un colț de infinit, Ca să devină mai apoi nemuritoare, Dar… Citește în continuare Dezamăgire
Că te-am iubit, îmi cer iertare
Te-am întâlnit azi-noapte-n vis, Tot hoinărind la întâmplare… Păşind la braț prin paradis, Eu ți-am furat o-mbrățişare. Dar zorii clipa mi-au ucis, Şi-s condamnat la renunțare… Cu glas duios, mi-ai spus că pleci, Şi te-ai pierdut în nemurire… Eu am rămas cu ochii reci, Pătruns de greaua despărțire… Iar fermecatele… Citește în continuare Că te-am iubit, îmi cer iertare
În miez de noapte
,,Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă”, Târziul trece vama sub dangătul prelung, Un ieri se stinge-n vraja ce grabnic se destramă, În fiecare gong ce răsună îndelung… Cu foşnet lin aleargă zefirul prin unghere, În gând se trag zăvoare şi umbre negre fug, Luceferii îşi pleacă privirea în tăcere,… Citește în continuare În miez de noapte
Încarc…
Something went wrong. Please refresh the page and/or try again.
Violeta Andrei Stoicescu 