Pe cerul meu plâng norii cu amar, Şi-n suflet bat furtunile-n rafale, În picuri de-ntuneric iar şi iar, Pelinul vieții-mi curge în pocale. Cu fiecare-amurg întârziat, O lacrimă albastră se prelinge Să-mbrățişeze-al inimii oftat Şi-al gândului frământ ce nu se stinge. Am încetat de mult să mai visez, S-au strâns în piept oceane de durere... În palma sorții azi m-abandonez, Îngenuncheat, căci nu mai am putere.
Violeta Andrei Stoicescu 
„Am încetat de mult să mai visez,
S-au strâns în piept oceane de durere…
În palma sorții azi m-abandonez,
Îngenuncheat, căci nu mai am putere.” Tinerețea doboară totul iar pesimismul nu ajută la nimic. Trist dar frumos. Prețuire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, este trist, dar nu reflectă o stare a mea ci este o creație pe o temă dată. Trebuia să exprim in versuri „un fel de a spune am obosit” (fara insa a folosi aceasta expresie exact asa cum este) 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană