Cu poezia am crescut odată Şi-n universul ei mă regăsesc, Cuprind în suflet veşnicia toată La ceas târziu, când muzele sosesc... Cuvinte plămădite-n călimară, Se-ngemănează-n gândul nerostit, Ca mai apoi în vers să îmi răsară, Când bate miezul nopţii... desluşit. Plutind pe-un colț de-albastră reverie, Tăcerile din mine se topesc... Dacă prin vene-mi curge poezie, Cu-a ei savoare-adorm şi mă trezesc.
