Prietenă cu viața

Eu sunt prietenă cu viaţa
Iar ea-i prietenă cu mine
Mă ia de mână, dimineața
Şi chiar de-n jur se lasă ceața,
Mă ține-n palmă şi mi-e bine.

Mă suie pe cărări alpine
Să înfloresc în primăvară,
Iar dacă vântul, piept îmi ține,
Mă prinde strâns şi mă susține,
Să nu se facă-n suflet seară.

Dar drumul urcă şi coboară
Prin văi adânci sau prin câmpie...
Şi-atunci când noaptea mi-e povară,
Parfumul clipei mi-l strecoară
În picuri dulci, de reverie.

M-aşteaptă zilnic la răscruce
Să-mi despletească-n cale visuri...
Când pasul vine sau se duce,
Când nu ştie-ncotro s-apuce,
Mi-aşază punte peste-abisuri.

Eu sunt prietenă cu viaţa
Iar ea-i prietenă cu mine
Mă ia de mână, dimineața
Şi chiar de-n jur se lasă ceața,
Mă ține-n palmă şi mi-e bine.