Prietenul adevărat

Prietenul adevărat 
Ți-e-aproape fie greu sau bine,
Oricum ai fi... sărac, bogat,
Nu ține cont, ci ne-ncetat
E lângă tine.

Când urlă-al mărilor talaz,
Când norii-n falduri se adună,
Prin văi adânci, la greu necaz,
C-o sărutare pe obraz,
Treci de furtună.

Prietenul adevărat 
Mângâie inima rănită
La vadul vremii, pe-nserat
Ți-ascultă-al gândului oftat,
Nu îl evită.

Şi chiar de-ar fi să întâlneşti
În cale, lacrimi fără număr,
La braț cu el tot îndrăzneşti
Când ştii că poți să te opreşti,
Să-i plângi pe umăr.

Prietenul adevărat
Îți e şi sprijin şi povață
Şi-aduce sincer şi curat
În sufletul împovărat,
O dimineață.