Azinoapte

Azinoapte am deschis fereastra larg,
Voiam s-ating luceferii cu mâna...
Dar sprijinită pe un vechi catarg,
Mă urmărea cu ochi de ceară, Luna.

Eu m-am oprit privind atent la ea,
Se legăna uşor în pas cu marea...
Şi m-am retras tiptil după perdea,
Tot încercând să îmi ascund mirarea.

Pe geana nopții, dinspre galaxii,
Alunecând pe-o lacrimă albastră,
Sub ațipirea clipelor târzii,
Lucea nepământesc, o stea sihastră. 

Din lan de umbre negre, ca-ntr-un vis,
Regina nopții-şi pregătea intrarea,
Călcând cu paşi cuminți peste abis,
În timp ce eu îi contemplam splendoarea.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s