Nocturnă (pe vers eminescian)

"La steaua care-a răsărit"
Pe-un colț de noapte-albastră,
Privesc cu ochi nedumerit, 
Cum cerne din nemărginit,
Când toate-n jur au adormit,
Sclipiri, pe la fereastră.

Se-ntorc luceferi, rând pe rând,
Prin spații siderale,
S-adape sufletu-mi flămând 
Şi se opresc din când în când 
La vad de inimă şi gând,
Cu-argintul în pocale.

Şi pân' la margini de abis
Se-aprind lumini celeste...
Iar "blânda lună" s-a deschis,
Ca floarea albă, de cais,
Să-mi ningă cu frânturi de vis,
Din pagini de poveste.