Nocturnă (pe vers eminescian)

"La steaua care-a răsărit"
Pe-un colț de noapte-albastră,
Privesc cu ochi nedumerit, 
Cum cerne din nemărginit,
Când toate-n jur au adormit,
Sclipiri, pe la fereastră.

Se-ntorc luceferi, rând pe rând,
Prin spații siderale,
S-adape sufletu-mi flămând 
Şi se opresc din când în când 
La vad de inimă şi gând,
Cu-argintul în pocale.

Şi pân' la margini de abis
Se-aprind lumini celeste...
Iar "blânda lună" s-a deschis,
Ca floarea albă, de cais,
Să-mi ningă cu frânturi de vis,
Din pagini de poveste.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s