Ferestre spre lumină

S-au golit cămările adâncului...
albastrul 
s-a scurs în paşi de dans
alunecând
pe oglinzile sufletului.

Întunericul
coboară-n cascade
aşezând boabe de rouă
pe umerii 
crinilor adormiți.

Zefirul plimbă 
prin grădina gândurilor 
şoapte
smulse de pe buzele reci
ale nopții...

Secera lunii
cuprinde teama
ce-mi mistuie fiinţa 
decupând în desişul umbrelor, 
ferestre spre lumină...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s