Aş vrea... atât de mult aş vrea, Pe aripi de furtuni stelare, Să mă strecor în Carul Mare, Când nori se strâng deasupra mea, A-ngrijorare. Aş vrea... atât de mult aş vrea, Ca-n lumea viselor rebele, Să ningă, tainic, peste ele, Cu mângâieri de catifea, În clipe grele. Aş vrea, atât de mult aş vrea, Sub ale nopților dantele, În calea rătăcirii mele, Să-mi țes veşmânt din fulgi de nea Şi colb de stele.
Violeta Andrei Stoicescu 