Şi s-a mai scurs un an din cupa vieții... Pe tâmpla mea, un fir de lăcrămioară, Plăpândă, precum roua dimineții, A poposit tăcută-aşa-ntr-o doară. Mai fac un pas, mai scriu o altă filă Şi înc-o treaptă urc pe a vremii scară, Cu-acelaşi suflet fraged, de copilă, Dar... cât de repede se face seară! Clepsidra-şi cerne bobul în tăcere, Sub ploi de gânduri care vin şi pleacă Iar timpu-aleargă fără bariere Şi-alerg şi eu el... Ei... şi ce dacă?
Violeta Andrei Stoicescu 