Între ieri şi mâine…

Ziua îşi sfârşeşte drumul într-o margine de zare,
Aninând pe boltă-amurgul în culori fermecătoare…
S-a golit de tot clepsidra şi oftează-a rugăciune,
Când se-aprind pe cer altare, tainic, dinspre soare-apune.

Şi ascult în mine naiul cum doineşte a-nserare,
Fluturi mari, cu-albastre aripi, prind în jurul meu să zboare…
Umbre negre-nghit tăcerea, ora-mi pare prea grăbită,
Se ascunde-n palma nopții, ca o pasăre rănită.

Vin luceferi să-mi aprindă, la fereastră, felinare,
Dar le iese-n cale Luna, pasul vremii să măsoare…
Ninge-o linişte pe tâmpla-mi cufundată-n reverie,
Cu petale de-ntuneric, preschimbate-n poezie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s