De-o vreme iernile-s mai calde şi nu mai ninge cum ningea, Cu file smulse din poveste, ca în copilăria mea... Nici crivățul nu mai vuieşte sub valsul fulgilor de nea, Ci-abia m-atinge, blând, pe tâmplă, cu mângâieri de catifea. Mai lasă-mi, Doamne, anotimpul cu viscol alb şi reci ninsori, Să cearnă ca la începuturi, şoptit, din seară până-n zori! S-aud cum scârțâie omătul sub talpa nopților pustii... Şi-Ți dau la schimb o altă iarnă: iarna zăpezilor târzii!
Violeta Andrei Stoicescu 