S-a îmbrăcat tot ceru-n sărbătoare,
Căci S-a-ntrupat în Betleem, Cuvântul,
Ca Prunc, la ceas de tainică splendoare,
Să îl cunoască azi întreg pământul.
O stea străbate toată veşnicia
Și poate vor veni colindătorii...
Mult prea puțini, să-L vadă pe Mesia
Şi s-or grăbi la staul, cu păstorii.
Nu-i doar un basm, nu-s file de poveste,
E-un Împărat, născut pe pat de paie
E darul sfânt, e cea mai bună veste,
E-al Slavei Domn, dar în umile straie.
S-a îmbrăcat pământul în Lumină
Și totuși teama... teama mai apasă...
Căci lumea noastră rece şi străină,
Nici fericirii, parcă, loc nu-i lasă...
În ieslea goalā, veche şi săracă,
La împlinirea vremii a venit
Nemărginirea, clipă să se facă...
Iar dinspre ieri se-aude-un glas şoptit:
TU... L-AI PRIMIT?
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare