Acasă

Acasă e acolo unde este mama,
Cu părul nins de vreme, stă în prag... 
Din vechi trăiri îşi țese-acum năframa,
Şi toarce-n gând un dor nestins, pribeag. 

Acasă e acolo unde ea aşteaptă
Cu zâmbet cald, târziu în asfințit,
Când pasul ostenit încet mă poartă,
Pe unde amintirile au amuțit. 

Acasă e acolo unde plânge dorul,
Cu răscoliri de suflet şi tumult,
Şi parcă simt adânc şi-acum fiorul
Ecoului chemării de demult. 

Acasă e acolo unde este mama,
Un trandafir ce n-are nici un spin,
În ochii ei privesc şi îmi dau seama
Că îmi alină orişice suspin. 

Acasă-i locul unde-abia aşteaptă
Cei mici să se-ntâlnească iar la joc,
Când tata după truda zilei se îndreaptă,
Să stea cu ei o clipă la un loc. 

Acasă e acolo unde stau bunicii
La gura sobei depănând poveşti
Cu glasul lor şoptit, s-adoarmă pruncii...
Şi să tot stai s-asculți şi să-i priveşti. 

Acasă ne-aşezăm la masa împăcării,
Nu-i loc de ceartă, nici de întristări.
De ne-am greşit, se lasă tot uitării,
Chiar dacă-s ne-nțelegeri uneori. 

Acasă, doar acasă-i leagănul iubirii,
E locul cald, în care am crescut,
Un colț de cer ce nu-l pot da uitării,
Spre care-acum mă-ndrept din nou tăcut. 

Acasă este locul unde voi ajunge
Curând, şi voi uita tot ce-a durut,
Iar lacrima trudită n-o mai plânge 
Atâta dor ce-n suflet am avut.