Arşița verii, Glasul tăcerii... Cheamă spre seară Ploaia de vară. Raza de soare Cu resemnare Se pierde-n zare În grabă mare... Natura-i toată Încețoşată... Norii se-adună, Deodată tună, Fulgere albe Se prind în salbe. În depărtare, Sub frământare, Un val de mare Stă în picioare. Vântul aleargă, Urma să-i şteargă C-o adiere Şi-ndată piere... Stropi grei de ploaie Curg în şiroaie. Lanul fierbinte Tace cuminte... Chiar dac-afară Plouă a vară. Iar pe răzoare E sărbătoare Şi în grădină, Ca o cortină Coboară lină O boare fină... Zefirul tace, Noapte se face, Luna-şi presară Argintul iară... Ce uşurare! Din nou răcoare!
Violeta Andrei Stoicescu 