Foşnet de toamnă

Pierdute ca-ntr-un zbor de fluturi,
Dansează frunzele-nsetate
De-un tainic dor de libertate,
Printre-anotimpuri. 

Pe-acorduri triste de vioară
Şi cânt de greieri în surdină,
Se-ascunde verdele-n rugină,
E toamnă-afară. 

Coboară bruma-n pas cu zorii
Iar codru-şi murmură povestea,
Cu foşnet lin aleargă vestea...
Se duc cocorii. 

E-atâta dor şi nostalgie
În fiecare-apus de soare
Ce-adună-n vers spre neuitare,
O rapsodie. 

Plâng norii a sfârşit de vară
Şi-n sufletele noastre pline
De tot ce e frumos şi bine,
E toamnă iară.