Mi-e-aşa de dor…

Afară e urât şi plouă,
Eu stau la geam cu tine-n gând...
Purtat pe-un colț de lună nouă,
Mă-ngenunchează-un dor flămând. 

Suspină orologiu-n noapte,
Copacii goi au adormit,
Se-amestecă tăceri cu şoapte
Iar timpul parcă s-a oprit. 

Mi-e dor să-mi odihnesc privirea
Pe chipu-ți blând, fără egal,
Să sorb din ochii tăi iubirea,
Curată ca un crin regal.

Şi simt cum mâna ta m-atinge
Şi-aştept să intre cineva...
E-aşa pustiu şi-n juru-mi ninge
Cu amintiri de catifea. 

Tăcută, toamna îmi strecoară
În inimă, un trist fior
Şi-n suflet simt o grea povară,
De-atâta dor, de-atâta dor...