Vas de lut (Acrostith)

𝗩as de lut fragil şi tandru, aşezat pe-un colț de viață,
𝗜nimă sculptată-n tină cu iubire şi candoare,
𝗢rizont deschis spre-o caldă şi senină dimineață,
𝗟impede precum albastrul din petala de cicoare...
𝗘şti un val trudit de mare, eşti condeiul care scrie,
𝗧rena nopții care poartă-n faldu-i stropi de reverie,
𝗔lbul crin ce-nclină cupa cu a mirului magie... 

𝗔ripă spre zare-ntinsă printre ramuri desfrunzite,
𝗡or purtat în fapt de seară pân' la margini de genune,
𝗗ulce şoaptă legănată-n poala clipei ațipite,
𝗥oua ce coboară zilnic, firul ierbii să-ncunune,
𝗘şti un vers de poezie prins în voal de neuitare
𝗜ar în lumea ta e numai nostalgie şi visare...