Când amintirile păşesc timid Pe-alei cu feți frumoşi şi armonie, Ca într-un vis, ferestre se deschid Şi-n lumea ta mă pierd, copilărie... Ceva din gustul tău mai simt şi-acum, Când mă întorc pe-a timpului cărare Şi-n fiecare filă de album, E-un dor nestins, un strigăt, o chemare. Prin raiul tău cu zâne şi minuni, Tot colindam cu florile de mână, Voiam să-mi fac duminică din luni, Iar soarele-l rugam să nu apună. Sub paşii mei desculți plecați spre ieri, Foşneşte-a doină firul crud de iarbă... Iar gându-mi rătăcind spre nicăieri, Din roua dimineţii-a prins să soarbă. Mai ține-mă captivă pentru-o zi, Mai lasă-mă în palma ta o vară! Căci nu mai vreau din vis a mă trezi În lanul vieții... de culoare-amară.
Violeta Andrei Stoicescu 