Marea mea, albastră mare, Doină, vis, nemărginire, Mi-eşti şi dor şi alinare Şi adânc şi nemurire... Simt pe buze gustul sării Iar nisipu-i fin şi moale, Se întrec, deasupra mării, Pescăruşii-n rotocoale. Mai rămân, aici mi-e bine, Briza-mi mângâie obrazul, Din sclipiri diamantine Se ridică-n larg talazul... Mare-ntinsă, lină mare În oglinda ta, senină, Se coboară la-nserare, Toți luceferii la cină. Marea mea, dulce şoptire, M-ai vrăjit ca o sirenă... Eu... voi trece-n amintire, Tu... aici rămâi perenă.
Violeta Andrei Stoicescu 