Mai trece-o zi, mai fac un pas
Prin valea umbrei de sub pleoape,
Un biet amurg a mai rămas
Din anul ce-a trecut, aproape...
Sunt doar un călător pribeag,
Cu temeri care-ncep să doară
Când iarna mă colindă-n prag,
C-un vaiet lung, ca de vioară...
Pe drumul aspru, printre spini,
Mă-ndrept spre cea din urmă vamă
Și-n mersul meu printre străini,
Nu-mi las speranța să mai geamă.
Fă-mi, Doamne, inima altar,
Altar de rugă la-nserare
Şi-mi frânge pâinea iar şi iar,
În diminețile fugare!
Fă-mi sufletul ca de copil,
Să calc peste zăpezi neninse
Şi-n pieptul meu, de lut fragil,
S-adun oceanele întinse!
Coboară, Doamne, c-un cuvânt,
În preajma Ta mi-e-așa de bine...
Şi fă să-mi fie viața cânt,
Acum şi-n anul care vine!
Violeta Andrei Stoicescu 
WAW … am descoperit o minunăție de minunății. Îmi place tare mult modul în care scrii. Mă bucur că te-am descoperit și sper să publici cât mai multe versuri. Ești o încântare pentru cititor.
Seara minunată!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană