Pe drumul ce duce spre-acasă
Stau plopii de strajă-n şirag...
Azi, poarta şi casa-i schimbată,
Dar mama, mama așteaptă
Cu-aceeași iubire în prag.
Aleea, de vremuri uitată,
La fel de frumoasă-i şi azi...
Arome de tei mă îmbată,
Iar mama, mama așteaptă
Cu dorul în ochii ei calzi.
În sufletul meu e furtună,
Ba-i soare, ba plouă şi-i vânt...
Când mama, mama ne-adună
În ruga-i din nou împreună
Şi-i simt necurmatul frământ...
Cad lacrimi sub umbre de seară,
M-ajunge al vremii colind,
Mi-e sufletu-acord de vioară,
Se-ncurcă și vântul pe-afară,
Dar mama rămâne... iubind.
Violeta Andrei Stoicescu 
Mama… ce substantiv sfânt…
ApreciazăApreciază