Cresc din purpura încinsă, maci la margine de drum,
Ce-mi surâd în fapt de seară pe sub bolta nesfârșită...
Lanul sângerând se-ntinde ca o filă de album,
Mângâiat de-o adiere dinspre alte lumi venită.
Îmi descalț în taină gândul ce mă poartă ca prin vis
Printre clipe răstignite în veșminte de-nserare...
Oare-am rătăcit cărarea și-am ajuns înParadis,
Fermecată de ispita macilor ce dau în floare?
Îmi vibrează-n piept, cuminte, un ecou desăvârșit,
Mă inundă-un soi de pace, o mirare inocentă,
Inima îmi bate-a rugă spusă-n taină-abia șoptit,
Iar în juru-mi se așterne-o linişte incandescentă.
Violeta Andrei Stoicescu 