BACOVIANĂ

Plouă, fulgeră și tună,
Plouă-ntruna, plouă crud,
Într-o zi, cât într-o lună,
De la nord până la sud.

Plouă gotic, plouă sadic,
Patogen, mărunt și des,
Uneori plouă sporadic,
Când la munte, când la șes.

Plouă să rodească glia,
Joi, duminică și luni,
Plouă-n toată România,
Peste răi și peste buni.

Cade ploaia pe trotoare,
La Constanța, la Galați,
Plouă mult, hain și tare
Și la mare și-n Carpați.

Plouă pe cărări de munte,
Peste turme, peste miei,
Peste crestele cărunte
Și în Alpi și-n Pirinei.

Plouă plin, cu nonșalanță,
Peste dealuri, peste burg,
Ca-ntr-o veșnică romanță,
Picurii pe geam se scurg.

Plouă repede și trece,
Plouă fad, în ropot gri,
Plouă incomod și rece
Și de Paști și de Florii.

Peste-a vremii risipire,
Plouă-n stil diluvian,
Ne-ntrerupt, a potopire,
Plumburiu, bacovian.

Plouă a melancolie,
Plouă-n frunze, plouă fin,
Plouă într-o veselie,
Vertical, suav și lin.

Plouă-ncet, plouă cuminte,
Plouă dulce, plouă-amar,
Plouă peste necuvinte,
Stă puțin și plouă iar…

Plouă-aproape și departe,
Plouă-n noapte, somnoros,
Plouă-n zilele deșarte,
Calm, în ritm morocănos.

Plouă trist, a întomnare,
Cinic, pesimist, rebel…
Când ușor, când plouă tare,
Nu plouă mereu la fel.

Plouă tainic, în surdină,
Molcom, îndesat, banal,
Numai toamna e de vină,
De plouă torențial.

Plouă iute și devreme,
Plouă strașnic, cenușiu…
Norii plâng, natura geme,
Plouă-n verdele târziu.

Plouă-n suflet, plouă-afară,
Ca un veșnic recviem…
Ei… și de-o să plouă iară,
Merg cu ploaia în tandem.