La malul mării, spre apus de soare,
Când cerul roșiatic se destramă,
Se-ntinde blând o pace peste zare
Și valu-și murmură străvechea dramă.
La malul mării timpul stă pe loc,
Sfârșitul și-nceputul nu există,
Doar dorul ce s-a prins cu briza-n joc
Și-un pescăruș care de sus asistă...
Pe țărmul cald, nisipul povestește
De pași pierduți, de clipe ce s-au dus,
În timp ce gândul, tainic, îmi șoptește
Că mă îndrept și eu către apus...
La malul mării când zefirul cântă,
Iar luna-și oglindește fața-n ape,
Fuioare negre-n aer se frământă
Și-aduc cu ele muza mai aproape...
La malul mării unde vântul geme,
Șoptind istorii vechi, de mult uitate,
Din scoici și albe perle nasc poeme,
Ce-mbracă vremea în eternitate.
Se leagănă albastrul peste lume,
Iar stelele-și încep tăcuta horă,
Și-n fiecare scânteiere-anume,
E-un tainic răsărit de auroră.
La malul mării, sufletu-mi se-adapă
Din vraja nopții ce-a trecut de vamă
Și-n freamăt lin simt viața cum îmi scapă,
Dar încă SUNT! Și marea mă tot cheamă...
Violeta Andrei Stoicescu 