Îmi cântă măceșii a toamnă târzie,
Doinite acorduri andante...
Un freamăt subtil, la visare mă-mbie,
Valsând cu mișcări elegante.
Se-aude în turlă cum clopotul bate,
Iar gându-mi șoptește-n surdină,
Că viața-i trecută de-a ei jumătate,
Iar vremea îmi pare puțină...
Sunt doar o fărâmă de lut trecător,
O frunză în zbor de-ntomnare,
Sunt boare de vânt cu aromă de dor,
Pierdută-n eter la-nserare...
Ce-s eu pe pământul acesta străin,
Scăldat în amar și durere?
Un pumn de țărână c-un strop de divin...
Și-mi port destrămarea-n tăcere.
Violeta Andrei Stoicescu 