ÎNTOARCERE

     Acasă e drumul ce știe să cheme,
     Când timpul se-ascunde în pulberi de vreme,
     E masa la care destinul ne-adună,
     E vatra rămasă sub vechea furtună.

     E nucul bătrân ce veșnic veghează,
     Zefirul ce-n zare ușor mă urmează,
     E cântul de păsări purtat peste ape
     Ce-aduce seninul de ieri mai aproape.

     E lutul ce poartă în palma-i fierbinte,
     Chiar urmele celor plecați mai 'nainte,
     Sunt mâinile mamei ce-alină durerea
     Și brațele tatei, ce-mi sprijină vrerea.

     Acolo rămân rădăcinile frânte,
     Izvoare zglobii ce-au uitat să mai cânte,
     Crâmpeie de viață-n album adunate,
     Colinde străvechi, de ninsori, legănate...

     Acolo rămâne o lume întreagă...
     Cu taine ce-n suflet mereu se dezleagă,
     Un rai unde inima bate mai tare
     Când buciumul sună la vad de-nserare.

     Prin lanuri de gânduri, în nopți fără lună,
     Când codrii oftează, când umbre se-adună,
     Se-așterne tăcut un drum către mine,
     Spre locul acela în care mi-e bine...

     Când toate se sting și cerul apune,
     Acasă e-n suflet, o dulce minune,
     E dorul ce leagă trecutul de azi,
     Cărarea pierdută sub pașii-mi nomazi.

     Acasă-i un vis ce n-a fost niciodată
     O ușă deschisă spre lumea uitată...
     E oaza ce-n suflet mereu va rămâne,
     Un plai de poveste, o lacrimă-n strune.