În revărsatul zorilor, prin proaspăta lumină a dimineților de decembrie, se plimbă gerul căutând să cuprindă cu mâini tremurânde razele fragile ale soarelui ce se alintă timid în încercarea lor de a trezi nămeții adormiți. Ziua îşi deschide pleoapele ridicându-şi privirea să primească săgeți de lumină trimise să mute umbrele, aducând în locul lor zâmbetul senin al cerului. În suflet, se răscolesc zăpezile topindu-se uşor sub respirația caldă a bucuriei că se naşte-o nouă zi.
Violeta Andrei Stoicescu 