Cât mai am mamă…

Cât mai am mamă, sunt copil,
Dar azi privesc cum se duc anii,
Iar ea devine-un vas fragil,
Pe tâmplă-i înfloresc castanii... 

Cât mai am mamă, mai am rost,
Iubirea ei îmi dă putere,
Mi-e mângâiere şi-adăpost,
Când uită de a ei durere. 

Cât mai am mamă, am un drum,
Mă-ntorc pe el cu nerăbdare,
Căci viața trece, ca un fum....
Şi-ascult şi azi a ei chemare. 

Cât mai am mamă, mai am dor,
Şi port în suflet dulcea-i şoaptă,
Iar sfatu-i cald, ca un fior,
La ceas târziu mereu mă poartă. 

Cât mai am mamă, sunt bogat,
Aş da oricât, chiar viața toată,
Ca glasu-i blând, prea minunat,
Să nu se stingă niciodată. 

Popas de gând mi-e inima,
Scăldat în vers de poezie,
Ascultă Doamne ruga mea,
Şi mută-i casa-n veşnicie!