Zbucium

În orice om se-ascunde acelaşi dor de viață
Dar anii plini de zbucium aleargă nemilos.
Priveşte înainte! Păşeşte cu speranță!
Chiar de e drumul aspru, trudit şi-anevoios...

În orice om se zbate un vis spre împlinire,
Dar aripa-i se frânge, şi parcă uneori,
Nici cerul nu mai cerne un strop de fericire,
Iar visul piere-n noapte, se pierde printre nori.

„În orice om o lume își face încercarea”
Durerea plânge-n taină sub mângâieri de gând
De-ai obosit şi-n suflet te-apasă întristarea,
Ridică iar privirea! Nu renunța nicicând!

În orice om vibrează pe-a sufletului coardă,
Cu tresăriri iubirea-n al inimii senin.
Se scurge-ncet şi totuşi rămâne-n gând curată
Povestea ce-a fost scrisă cu zâmbet şi suspin.