Suflet încărunțit

Amurgul își întinde aripa însângerată
peste ziua fără vină.
Printre amintiri înghețate
suflă vântul a jale.
Anii,
fug ca nişte sănii,
mistuite
de flăcările asfințitului.
Privesc în urmă,
înaintez ostenit
prin labirintul 
în care am pierdut cheia timpului.
Îmi caut drumul spre casă
la răscruce de Eden.
Rătăcesc, murmurând
solfegiul vieții
pe aleile trecutului.
Din sufletul confuz,
lacrimi întârziate 
cad în oceanul morții.
Atâtea lucruri dansează
între zori și noapte ... 

Frig polar. 

Înaintez în delirul nopții...
Caut un negustor
să-mi vând tristețea,
pe o clipă de visare...