Cu tine-n gând

În simfonia lină a stropilor de ploaie
Se-aude murmurul ierbii crescând...
Şi sub povara nopții cu pleoapa ei greoaie,
M-aşez tăcut la geam cu tine-n gând. 

În clipa netrăită ce-şi picură durerea,
Şi-n şoapta nerostită-ascund tăceri...
Te caut printre doruri să-ți simt iar mângâierea,
Cu blânde adieri de primăveri... 

Şi-s jefuit de lacrimi, iar picurii de ploaie
Nu contenesc în sufletu-mi pustiu,
Adorm printre suspine, sub geană-mi curg şuvoaie,
Dar îmi renaşti în vise dulci târziu... 

Şi mă trezesc când zorii în straie de lumină
Strecoară raze calde din senin,
Iar glasu-ți blând şopteşte aproape în surdină:
Când tu mă chemi, chiar de-s furtuni, eu vin!