Ecou de dimineaţă

În zori, când soarele timid sărută zarea
Cu raze de lumină în priviri,
Iar valul obosit, abia frământă marea,
Răzbat chemări la viață din sclipiri. 

Prin lanul înverzit aleargă tandru vântul,
Torcând cu freamăt lin, ca un fior,
Şi prin păduri răsună iară vesel cântul,
În murmurul prea dulce de izvor... 

Şi se deschid ferestre larg către lumină,
Natura se trezeşte-n tril voios,
Se-alintă mugurii pe ramuri în grădină,
Se prind în dans petalele pe jos... 

Parfum de flori pe câmp îmbie iar la viață,
Vin glasuri de copii din depărtări,
Răsare dinspre cer o mândră dimineață,
Speranțe noi presară pe cărări... 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s