Frământare

De dincolo de măşti vorbesc atâtea necuvinte,
Tristeți flămânde-și urcă veninul în priviri
Se ofilesc în umbră surâsuri necitite,
Când printre şoapte goale te costă să respiri… 

Din zilele ce se topesc rămân doar uşi închise,
Sub plumbu-nsingurării se zbate-un dor nomad,
Când inima-ți prepară un vas de seri ucise,
Ce sublimate-n lacrimi alunecă și cad… 

S-au strâns atâtea ere fără o-mbrățişare,
Iar crinii şi-au drenat sub mări parfumul lor,
Își plânge azi și mierea pierduta ei savoare,
Ni se ascund bătrânii sub scrumul vremilor. 

Visăm la ziua când cuvintele vor trece vama,
Şi-or dispărea-n neant aceste hâde măşti,
Dar până s-o topi sub crucea nopții teama,
Normalitate, ne-ntrebăm pe unde eşti? 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s