Din rătăciri fără oprire, Am adunat frânturi de vis, Să-mbrac iubirea-n nemurire, Şi s-o ascund în paradis. Dar am uitat apoi cărarea, Încet, încet m-am depărtat... Şi parc-aud şi azi chemarea În sufletu-mi însingurat. Pe portativ de veşnicie, Răsună cântec dinspre nori... Iubirea-i vers şi armonie, E-o simfonie de viori... Trecut-au anii prea în grabă, Am pribegit pe vânt şi ploi, Tot căutând prin lumea-ntreagă, Trudit, cu ochii trişti şi goi... Cu adieri îmi bate-n poartă, În gând îmi toarce-un dor tăcut, Edenul vieții mă aşteaptă, Şi-aş vrea s-o iau de la-nceput... E-atâta lipsă de iubire În lumea noastră şi în noi, Şi-alerg cu lacrimi în privire, Să-mi iau iubirea înapoi...
Violeta Andrei Stoicescu 