Cioburi de iubire

Din rătăciri fără oprire,
Am adunat frânturi de vis,
Să-mbrac iubirea-n nemurire,
Şi s-o ascund în paradis. 

Dar am uitat apoi cărarea,
Încet, încet m-am depărtat...
Şi parc-aud şi azi chemarea
În sufletu-mi însingurat. 

Pe portativ de veşnicie,
Răsună cântec dinspre nori...
Iubirea-i vers şi armonie,
E-o simfonie de viori... 

Trecut-au anii prea în grabă,
Am pribegit pe vânt şi ploi,
Tot căutând prin lumea-ntreagă,
Trudit, cu ochii trişti şi goi... 

Cu adieri îmi bate-n poartă,
În gând îmi toarce-un dor tăcut,
Edenul vieții mă aşteaptă,
Şi-aş vrea s-o iau de la-nceput... 

E-atâta lipsă de iubire 
În lumea noastră şi în noi,
Şi-alerg cu lacrimi în privire, 
Să-mi iau iubirea înapoi...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s