Printre petale

În zori, când se revarsă roua din petale albe
Pe firul ierbii, cu şoptiri de diamant,
Şi-n murmur lin se-alintă mugurii pe ram în salbe,
Se-aude zvon de primăvară din neant... 

E-atâta dor în pomii înfloriți, şi-atâta viață,
Parfumul lor strecoară-n inimi un fior...
Iubirea prinde aripi din sclipiri de dimineață,
Şi-n sufletul pustiu se-avântă iar în zbor. 

Se naşte-o nouă zi cu adieri de primăvară.
Voi n-auziți cum bate-acum încet în geam?
Veniți să stăm sub liliacul înflorit, afară,
Ce-ascunde dulci arome-n floarea de pe ram! 

Ne-am izolat sub măşti, şi prea trudiți  de-nsingurare,
Sărmani şi trişti, ne plângem drumul uneori...
Ieşiți de-acum sub mângâierea razelor de soare!
Dormiți din nou sub cerul liber, printre flori! 

Înveşmântat în straie fermecate de lumină,
Seninul cerne primăvara printre nori,
Şi ninge cu petale în splendoarea din grădină,
Într-o eternă simfonie de viori...