Când totu-mparți la doi

Să nu te temi de umbră niciodată,
Nici de-ntuneric, nici de vânt sau nori,
Când bolta cerului întunecată
Îți cerne-n suflet neguri uneori...
Să nu te temi când zilele par grele,
Şi nici când nopțile îți sunt pustii...
Te port mereu în gândurile mele
Şi-n vis te chem aproape să îmi fii.
Să nu te temi când picurii de ploaie
Sub geana-ți tristă-n lacrimi se prefac
Şi pe obraz ți-alunecă-n şuvoaie...
Furtunile dispar apoi... şi tac.
Să nu te temi, căci bolta se-nsenină,
Te-aştept pe-aleea verde cu trifoi,
Când zorii scaldă zarea în lumină,
Că-i mai uşor când totu-mparți la doi.
Să nu te temi de-a vieții grea povară,
Ți-am pregătit popas şi adăpost,
Şi îți şoptesc a nu ştiu câta oară:
Nu-fie teamă! Ştii? Chiar n-are rost...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s