"De ce nu-s o floare uscată de vînt", Să-ți mângâi cu-atingeri sufletul frânt? Aş vrea să îți țes din parfum şi culoare Veşmânt de iubire-mpletit cu candoare. De ce nu sunt frunza presată-n scrisoare, Păstrată cu grijă-n album spre visare? Să stau mai aproape când norii se-adună Să-ți fiu ascunziş când vin ploi sau furtună. De ce nu sunt raza senină de soare Ce-aleargă spre tine cu nerăbdare? Să-ți sorb din albastrul privirii tristețea, Să pot să-ți admir zi de zi frumusețea... Sunt umbra ce trece şi piere în zare, Mai spune-mi că vrei să rămân spre-nserare! Să stăm iar noaptea-ntreagă sub clar de lună, Şi să-ți împletesc din luceferi cunună.