Contemplare

O rază a lunii 
îşi rătăceşte drumul 
sorbind din vălul nopții tăcerea.
Se scurg stropi de pace din înălțimi
limpezind zgomotul gândurilor
ostenite de atâta hoinărit...
Dau ocol îndoielii din suflet 
ce parcă ar vrea 
să-mi pună-n lanțuri liniştea,
şi poposesc 
şoptind despre speranță viitorului...
Tandrețea serii 
îmi cuprinde cu privirea gândurile
nelăsându-le să pribegească 
prin pustiul arid al tristeții.
Ninge cu doruri şi vise 
pe obrazul vremii.
Iar eu 
aştept în contemplare la fereastră 
zorii dimineții...