Lacrimi ruginii

Apusul îmi pictează 
umbre calde 
topind uşor înghețul inimii.
În depărtare văd 
cum orizontul arde
iar cerul plânge-n taină 
lacrimi ruginii.
În istovirea serilor 
de toamnă
mă-ntreb: 
oare din frunze 
pot să-mi țes 
în suflet bucurii?
În anotimpul sufletului rece,
în după amiaza vieții 
cu suspin
nelinişti noi se-aprind 
şi simt cum vremea trece
şi-un dor nebun de viață 
mă-nfăşoară lin...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s